1. [MDA2] cumplitate sf [At: PANN, P. V. III, 74/1 / Pl: ~tăți / E: cumpli + -(i)tate] (Iuz) Zgârcenie execivă.
2. [CADE] CUMPLITATE sf. Sgîrcenie: Și de ~ multă trăia singur, singurel (PANN) [cumplit].
3. [DLRLC] CUMPLITATE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77.
4. [Șăineanu, ed. VI] cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.
5. [Scriban] cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL