1. [DEX '09] CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
2. [MDA2] cumpăni [At: PALIA (1581), 90/2 / V: ~pâni, ~peni, / Pzi: ~nesc și (îvr) cumpăn / E: cumpănă] 1-3 vtri A (se) cântări, (cu balanța). 4 vt (Înv; îe) A ~ (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 vt (Înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) aprecia. 8 vr (Înv; fig) A se asemăna. 9 vt (Înv; fig) A compara. 10 vt (Înv; fig) A examina. 11 vt (înv) A chibzui. 12 vt (înv; îe) A ~ din ochi A examina spre a stabili valoarea. 13 vi (înv; d. soare) A începe să coboare spre apus. 14 (Înv) vt A fi mai presus. 15 vr (Reg; d. obiecte) A fi gata să cadă. 16 vt (Reg) A pleca într-o direcție. 17 vr (Reg; fig; construit cu să sau cu la) A intenționa. 18 vr (Reg) A se hotărî. 19 vt (Înv) A îndemna. 20 vt (Înv) A sfătui. 21 (Înv) vr (Construit absolut sau urmat de să) A se mișca la dreapta sau la stânga. 22 vr (Înv) A se clătina. 23 vr (Înv) A se legăna. 24 vr (Înv) A ezita. 25 vt (Înv) A echilibra. 26 vt (Înv; fig) A echivala cu. 27-28 vtr (Înv) A (se) tempera. 29 vr (Înv) A se ~ A fi în agonie. 30 vr (Înv; îe) A i se ~ cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 vr (Îvp; îe) A i se ~ cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viața. 32 vt (Pop) A așeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână.
3. [CADE] CUMPĂNI (-ănesc) I. vb. tr. 1 A cîntări cu cumpăna, a pune în cumpănă: în cumpăna socotelii drepte de vom ~ (CANT.); Ⓕ: mîndria gravă a Domnului care cumpănește în mînă-i soarta unui neam (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A chibzui, a cîntări cu mintea: Cumpănește bine toate, Pînă mîne de socoate (COȘB.); băga în cap toate sfaturile, iar el cumpănindu-le pe unele le primi de bune, iar pe altele le mai prefăcu (ISP.) ¶ 3 A măsura, a calcula cu măsură: își cumpănea mersul, glasul cele mai mici gesturi (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A cîntări cu ochii, a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi ¶ 5 A pune în echilibru, a ținea în echilibru: peste talazurile-i furioase văd vasul nostru, o jucărie, o coajă de nucă, pe care iscusința omului o cumpănește pe mări (VLAH.) ¶ 6 A atrage în partea sa, a decide pe cineva să-i ție parte: știu eu de ce ai cumpănit pe doftor să-mi omoare copilul (RET.). II. vb. intr. A cîntări, a trage la cîntar: am numai un creditor dar cumpănește cît o sută (ALECS.). III. vb. refl. 1 A se echilibra, a da în cumpănă, a-și păstra echilibrul: neliniștitul Domn al Moldovei, spre a se ~ pe tronul ce se clatină subt el (VLAH.) ¶ 2 A se legăna, a se balansa: numai ce vezi că se cumpănește hașca și se izbește jos cu vuet (SB.) ¶ 3 A se potrivi, a fi la fel ¶ 4 ‡ A fi nehotărît, a sta la îndoială.
4. [DLRLC] CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, p. ext., alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. AL. I 165. ◊ Fig. Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. ◊ Refl. reciproc. Fig. O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU, S. I 118. ♦ Intranz. A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Refl. A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Tranz. Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. II. Fig. 1. Tranz. A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. ◊ Absol. Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. ◊ Intranz. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. Refl. A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. Refl. A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. Tranz. (Transilv., Mold.) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. Tranz. A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpeni (PANN, P. V. I 125) vb. IV.
5. [DLRM] CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A cîntări (cu cumpănă). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) apleca la dreapta și la stînga pentru a(-și) menține echilibrul; a (se) clătina, a (se) legăna. II. Fig. 1. Tranz. și intranz. A cîntări cu mintea; a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la indoială înainte de a lua o hotărîre; a șovăi. 2. Refl. A lua o hotărîre; a se decide. 3. Tranz. (Reg.) A îndemna, a sfătui. Numai eu te cumpănii la asta (RETEGANUL). 4. Tranz. A fi mai presus de. . .; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
6. [Șăineanu, ed. VI] cumpănì v. 1. a trage la cumpănă, a pune în echilibru; 2. fig. a compensa: mult rău o fapta bună ’n ceruri cumpănește AL.; 3. a chibzui: cumpănește-ți bine cuvintele nebune AL.; 4. fig. a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi; 5. a sta în cumpănă.
7. [MDA2] cumbăni v vz cumpăni
8. [MDA2] cumpâni v vz cumpăni
9. [MDA2] cumpeni v vz cumpăni
10. [CADE] CUMPĂNIRE sf. 1 Faptul de a (se) cumpăni ¶ 2 Echilibru: între vis și viață este o stare de ~ feerică (DLVR.).
11. [CADE] CUMPĂNIT adj. 1 p. CUMPĂNI ¶ 2 Ⓕ Echilibrat, chibzuit (la minte, la vorbă): vorba lui ~ă și desghețată (VLAH.) ¶ ¶ C. NECUMPĂNIT.
12. [DLRLC] CUMPENI vb. IV v. cumpăni.
13. [Scriban] cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.
14. [DOOM 3] cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, 3 sg. cumpănește, imperf. 1 cumpăneam; conj. prez. 1 sg. să cumpănesc, 3 să cumpănească
15. [DOOM 2] cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 să cumpănească
16. [IVO-III] cumpănesc, -neam 1 imp.
17. [DRAM 2021] cumpăní, cumpănesc, v.t. 1. A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea, 1924, I: 13). 2. A judeca, a gândi. – Din cumpănă (Scriban, DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – 1. A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea, 1924, I: 13). 2. A judeca, a gândi. – Din cumpănă (< sl. konpona „cumpănă” < lat. campana „clopot”) (Scriban, DEX, MDA).
19. [DRAM] cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea 1924 I: 13). – Din cumpănă (din sl. konpona < lat. campana, cf. alb. kumpóna) + -i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL