1. [DEX '09] CUMPĂTAT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu măsură, stăpânit, sobru, așezat. – V. cumpăta.
2. [MDA2] cumpătat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cumpăta] (Înv) 1 Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndrumare. 4 Uneltire. 5 Cumpătare (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11-12 Cumpătare (11-12).
3. [MDA2] cumpătat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: cumpăta] 1 (Înv) Potrivit2. 2 Dispus2. 3 Îndrumat2. 4 Uneltit2. 5 Determinat să facă ceva. 6 Străduit2. 7 Economisit2. 8 Păstrat2. 9 Menajat2. 10 Moderat2. 11 Chibzuit. 12 Calculat. 13 Cu măsură. 14 Blând. 15 Păstrător.
4. [CADE] CUMPĂTAT adj. 1 p. CUMPĂTA ¶ ¶ C. NECUMPĂTAT ¶ 2 Cu măsură, în spec. la mîncare și băutură, înfrînat ¶ 3 Așezat, astîmpărat, cuminte: cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea ~ă, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei (ISP.).
5. [DLRLC] CUMPĂTAT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Cu măsură, stăpînit, sobru, așezat, cuminte. Cu rostul ei cel blajin, cu purtarea: cea cumpătată, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei. ISPIRESCU, L. 40.
6. [DLRM] CUMPĂTAT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu măsură, stăpînit, sobru, așezat. – V. cumpăta.
7. [Șăineanu, ed. VI] cumpătat a. 1. potrivit, moderat; 2. înfrânat dela plăceri.
8. [Scriban] cumpătát, -ă adj. Moderat, înfrînat, sobru. Adv. A trăi cumpătat.
9. [DEX '09] CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (= computare).
10. [MDA2] cumpăta [At: PSALT. 31/22 / Pzi: cumpăt, (rar cumpet) și ~tez (rar ~petez) / E: ml *compitare (= computare)] (Înv) 1 vt A potrivi. 2 vt A dispune. 3 vt A îndruma. 4 vt A pune la cale. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru. 6 vr A se strădui. 1 vt A economisi. 8 vt A păstra. 9 vt A menaja. 10-11 vtr A (se) modera. 12-13 vtr A (se) stăpâni. 14 vt A dilua o băutură alcoolică. 15 vti (Înv) A alerga.
11. [CADE] CUMPĂTA (-tez) I. vb. tr. 1 A restrînge, a modera, a face să păstreze oare-care măsură ¶ 2 Trans. A îndemna, a pune la cale pe cineva, a-l pune să facă un lucru: la ce pacoste grea m’ai cumpătat tu pe mine (MERA) ¶ 3 A cruța. II. vb. refl. ‡ A se strădui: cu mare osidie s’au cumpătat ... de au găsit izvorul vieții cel nescăzut (PRV.-MB.) [lat. vulg. * compĭtare < computare].
12. [DLRM] CUMPĂTA, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) restrînge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. computare (= computare).
13. [Scriban] cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.
14. [DOOM 3] cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. cumpătez, 3 cumpătează; conj. prez. 1 sg. să cumpătez, 3 să cumpăteze
15. [DOOM 2] cumpăta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cumpătează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL