1. [DEX '09] CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.
2. [MDA2] culegător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: culege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care culege recolta. 3 smf (Tip; uneori complinit prin "tipograf') Zețar. 4 smf (Cu determinări) Colecționar. 5 sf Mașină de cules.
3. [CADE] CULEGĂTOR I. adj. verb. CULEGE. Care culege. II. sm. 1 Cel ce culege: ~ de anecdote ¶ 2 📰 Zețar: a crescut băiatul ... și a ajuns, după ucenicie, ~ (CAR.).
4. [DEX '98] CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.
5. [DLRLC] CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care adună recolta de cereale, de fructe etc. Culegător de bumbac. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») Colecționar. Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. 3. Muncitor tipograf care compune în culegar textul carp urmează să fie imprimat; zețar. A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. AL. 147. [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.
6. [DLRM] CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care adună recolta. 2. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. Zețar. – Din culeg (prez. ind. al lui culege) + suf. -(ă)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] culegător m. 1. cel ce culege sau face o culegere: culegător de basme; 2. zețar.
8. [Scriban] culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).
9. [DOOM 3] culegător s. m., pl. culegători
10. [DOOM 2] culegător s. m., pl. culegători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL