1. [DEX '09] COMÂNDARE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndare s. f.] – V. comânda.
2. [MDA2] comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.
3. [Șăineanu, ed. VI] comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.
4. [DEX '09] COMĂNDARE s. f. v. comândare.
5. [MDA2] comăndare sf vz comandare
6. [MDA2] cumăndare sf vz comândare
7. [CADE] COMÎNDARE sf. 1 Comînd: să le spui... să se grijească de ~ (SB.) ¶ 2 ‡ Jertfă [comînda].
8. [DLRLC] COMĂNDARE s. f. v. comîndare.
9. [DLRLC] COMÎNDARE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndare (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI, S. I 249) s. f.
10. [DLRM] COMÎNDARE, comîndări, s f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormîntare, pomană. [Var.: comândare s. f.] – V. comînda.
11. [Scriban] comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.
12. [DOOM 3] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
13. [DOOM 2] comândare (înv.) s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări
14. [DRAM 2021] comândáre, comândări, s.f. (reg.; înv.) 1. Înmormântare. 2. Pomana mortului; masa ce se dă la înmormântare: „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] comândare, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).
16. [DRAM] comândare, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.
17. [DLRLV] COMÎNDARE s.f. 1. (Trans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comîndarea da-o-vreamu. Toate arsele nu dulce-vrusi. Comîndarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. 2. (Cris.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cumîndări și prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1695, 78r. Etimologie: comînda. Vezi și comînd, comînda. Cf. pominoc; alămojnă, comînd, paos (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL