1. [DEX '09] CUIȘOR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.
2. [MDA2] cuișor [At: ANON. CAR. / P: cu-i~ / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: cui + -ișor] 1-2 sn (Șhp) Cui (2) (mic). 3 sn (Înv) Broșă. 4 sn (Înv) Cataramă. 5 sn (Înv) Dintele de la cataramă. 6 sn (Lpl) Condiment alimentar din muguri florali uscați ai cuișorului (7), cu formă de cuie mici, folosit ca aromatizant. 7 sm (Bot; reg) Arbust exotic cu frunze ovale și flori numeroase, roze și cu miros plăcut de la care se obțin cuișoarele2 (3) (Eugenia caryophyllata). 8 sm (Bot; reg; lpl; îc) ~i de câmp Garofiță (Dianthus carthusianorum).
3. [CADE] CUIȘOR (pl. -șoare) sn. 1 dim. CUIU ¶ 2 pl. 🌿 CUIȘORIȚĂ 1; GAROAFĂ; GAROFIȚE ¶ 3 pl. Muguri aromatici ai unui arbore totdeauna verde (Caryophyllus aromaticus) ce crește în insulele Moluce cu flori numeroase roșcate plăcut mirositoare (🖼 1658).
4. [DLRLC] CUIȘOR, cuișoare, s. n. Diminutiv al lui cui (1). – Pronunțat: cu-i-.
5. [DLRM] CUIȘOR, cuișoare, s. n. Diminutiv al lui 4cui$.
6. [Scriban] cuișór n., pl. oare. Cuĭ mic. Pl. (cp. cu vîzdoagă). Bobocĭ aĭ planteĭ eugenia caryophyllata, sin. cu caryophyllus aromáticus. (E un arbore mirtaceŭ perpetuŭ verde, care crește în insulele Moluce. Bobociĭ luĭ uscațĭ, care seamănă a cuișoare, de unde le și vine numele, se vînd ca aromatic). V. caranfil.
7. [DLRLC] CUIȘOARE s. n. pl. Mugurii unui arbust exotic care conțin o substanță aromatică și se întrebuințează ca condiment în bucătărie. Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219. – Pronunțat: cu-i-.
8. [Șăineanu, ed. VI] cuișoare f. pl. 1. mugurii cei înfloriți ai unui frumos arbore din insulele Moluce, întrebuințați ca aromă; 2. V. garoafă.
9. [DOOM 3] cuișor1 (arbust; planta ornamentală) (desp. cu-i-) s. m., pl. cuișori
10. [DOOM 3] cuișor2 (cui mic; broșă; cataramă; fruct) (desp. cu-i-) s. n., pl. cuișoare
11. [DOOM 2] cuișor (cui mic) (cu-i-) s. n., pl. cuișoare
12. [DOOM 3] cuișoare (condiment) (desp. cu-i-) s. n. pl.
13. [DOOM 2] cuișoare (condiment) (cu-i-) s. n. pl.
14. [DGE] CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL