1. [DEX '09] CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.
2. [MDA2] cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.
3. [CADE] CUCĂI (cucăim) vb. intr. Olten. Băn. A moțăi, a ațipi, a picoti.
4. [DEX '98] CUCĂI, cucăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.
5. [Scriban] cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.
6. [MDA2] cocăi1 vi vz cucăi
7. [MDA2] cocâi vi vz cucăi
8. [MDA2] cucâi v vz cucăi
9. [CADE] ❍ COCĂI (-ăiu și -ăesc) vb. intr. Olten. A moțăi (comp. CUCĂI).
10. [CADE] CUCUI2 (cucuiu) vb. intr. Trans. – CUCĂI: nu trecu bine de miezul nopții și ’ncepe feciorul a ~ (RET.).
11. [DER] cucăi (cucăiesc, cucăit), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL