1. [DEX '09] CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.
2. [MDA2] crenguță sf [At: LB / V: clen~, crăncu~, crăn~ / Pl: ~țe / E: creangă + -uță] 1-14 (Șhp) Creangă (1-4, 7-9) (mică) Si: crenguliță (1-14), crengurea (1-14), crengușoară (1-14). 15 (Îvp) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.
3. [CADE] CRENGUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CREANGĂ: Pe-o ~ din dumbravă Zace rău mierla beteagă (IK.-BRS.).
4. [DLRLC] CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă. Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84.
5. [DLRM] CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă.
6. [Scriban] crengúță f., pl. e. Nord. Crănguță.
7. [MDA2] clenguță sf vz crenguță
8. [MDA2] crăncuță sf vz crenguță
9. [DOOM 3] crenguță s. f., g.-d. art. crenguței; pl. crenguțe
10. [DOOM 2] crenguță s. f., g.-d. art. crenguței; pl. crenguțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL