1. [DEX '09] CREDINCER, credinceri, s. m. (Înv.) Om de încredere (la Curtea domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + suf. -ar.
2. [MDA2] credincer sm [At: LET. III, 293/17 / Pl: ~i / E: credință + -er] (Înv) 1 Om de încredere. 2 Samsar. 3 Reprezentant prin procură. 4 Sfetnic. 5 Curtean care se bucura de încredere deosebită. 6 Slujbaș al Curții, subordonat cuparului, care avea în grijă pivnițele cu vinuri domnești. 7 Slujbaș care lua credința (47), gustând din bucatele și vinul de la masa domnitorului, ca să se încredințeze că nu sunt otrăvite. 8 (Pex) Fecior care servea la masă. 9 (Reg) Chezaș. 10 (Reg) Ostatic.
3. [CADE] CREDINCER sm. 1 🔎 ‡ Curtean, slujbaș al Curții care se bucura de încrederea deosebită a Domnului: între bătrînii și ~ii Curții era și grădinarul (ISP.) ¶ 2 🔎 ‡ Slujbaș al Curții care trebuia să poarte grijă de bucatele domnești: era vorba de ... a bate cu urechea în stîlp pre ~ul cel mare (NEC.) ¶ 3 Bucov. Chezaș [credință].
4. [DEX '98] CREDINCER, credinceri, s. m. (Înv.) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Credință + suf. -ar.
5. [DLRLC] CREDINCER, credinceri, s. m. (Învechit) Om de încredere, în special la o curte domnească; slujbaș cu rang de boiernaș. V. credincios. Între bătrînii și credincerii curții era și grădinarul. ISPIRESCU, L. 165. Bucuria a fost nare și credincerul, stolnicii... au scăpat de pedeapsa meritată. NEGRUZZI, S. I 287. Un corăbier bătrîn, la care eram rob și credincer. GORJAN, H. IV III. Te-oi ridica Ban la Craiova... Și tu că ți-ei pune Credincer d-al tău. TEODORESCU, P. P. 48.
6. [DLRM] CREDINCER, credinceri, s. m. (Înv.) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaș cu rang de boiernaș. – Din credință + suf. -ar.
7. [Șăineanu, ed. VI] credincer m. od. 1. slujbaș al Curții, subordinat cuparului, având îngrijirea pivniței domnești: a bate cu urechea în stâlp pe credincerul cel mare NEGR.; 2. consilier intim, om de încredere: împăratul se rătăci râmâind numai cu credincerii săi ISP. [Derivat din credință, în sens de «încredere» și în special de «gustare» (în semn de încredere): «întâiu vel paharnic iea credința, apoi întinde și Domnul mâna la cupă», Gheorgachi)].
8. [Scriban] credincér m. (d. credință). Om de încredere, de credință. V. confident.
9. [DOOM 3] credincer (înv.) s. m., pl. credinceri
10. [DOOM 2] credincer (înv.) s. m., pl. credinceri
11. [DAR] credincer, credinceri, s.m. (reg.) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (înv.) slujbaș al Curții care gustă înaintea domnului bucatele și băuturile. 3. chezaș, ostatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL