1. [DEX '09] CRĂPĂTURĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschidere. – Lat. crepatura.
2. [MDA2] crăpătură sf [At: ANON. CAR. / V: crep~ / Pl: ~ri / E: lat crepatura] 1 Deschizătură. 2 Plesnitură. 3 Săpătură. 4 Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv.
3. [CADE] CRĂPĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Despicătură, deschizătură lungăreață provenită dintr’o lovitură, din pricina frigului sau uscăciunii (vorb. de pielea mîinilor, de scînduri, de ziduri, de pămînt, etc.): se ascunse într’o ~ de grindă de la tavanul casei (ISP.) ¶ 2 Deschizătură îngustă, spațiul mic între o ușă puțin deschisă și tocul ei (🖼 1555): s’a uitat prin crăpătura ușii [lat. crepatura].
4. [DLRLC] CRĂPĂTURĂ, crăpături, s. f. 1. Despicătură, deschizătură, plesnitură prelungită și îngustă pe suprafața sau în masa unui corp solid (care a crăpat); spărtură, fisură. V. gaură. Vîntul se furișa printre crăpături, printre șindrile, pe hornuri. DUMITRIU, V. L. 55. Era pe o zi senină și soarele lumina cuprinsul întunecat al morii, pătrunzînd prin crăpături în suluri de raze. ANGHEL-IOSIF, C. L. 26. [Musca] se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei. ISPIRESCU, L. 221. ♦ Rană ușoară, subțire și îngustă formată prin plesnirea pielii; plesnitură a unui os. 2. (De obicei cu determinări în genitiv) Spațiu îngust, format între o ușă, o poartă, o fereastră etc. puțin deschisă și tocul ei; întredeschidere. Sta îngrămădit în ușa dubei, cu ochii lipiți de crăpătura care-l lega de soare și viața de afară. SAHIA, N. 86. Uitîndu-se pe furiș, pe crăpătura ușii văzu cum din capacul oalei sări o fată. ISPIRESCU, L. 364. Prin crăpătura ușii vine vînt săgetător. PANN, P. V. III 35.
5. [DLRM] CRĂPĂTURĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură, plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. și tocul respectiv; întredeschidere. – Lat. crepatura.
6. [Șăineanu, ed. VI] crăpătură f. deschizătură lunguiață ce face un lucru când crapă: crăpătura copaciului.
7. [Scriban] crăpătúră f., pl. ĭ. Loc crăpat, apertură: crăpăturile pămîntuluĭ cînd e secetă.
8. [MDA2] crepătură sf vz crăpătură
9. [CADE] CRĂPĂTURICĂ (pl. -rele) sf. dim. CRĂPĂTURĂ: s’au ascuns acolo într’o ~ (SB.).
10. [DOOM 3] crăpătură s. f., g.-d. art. crăpăturii; pl. crăpături
11. [DOOM 2] crăpătură s. f., g.-d. art. crăpăturii; pl. crăpături
12. [IVO-III] crăpătură, -ri.
13. [Petro-Sedim] crăpături de contracție, (engl.= desiccation craks), forme caracteristice unui sediment pelitic exondat și supus unui proces rapid de uscare; prin contracția sedimentului, ca urmare a evaporării apei, la supr. sa apare o rețea de crăpături cu forme poligonale (de unde și denumirea de c.), ortogonale și, mai rar, hexagonale și circulare. C.c. se individualizează la interfața sediment – aer sub forma unor șanțuri centimetrice cu tendința de închidere în profunzime. Asemenea structuri indică perioade secetoase. O formă particulară a c.c. o reprezintă c. de uscare. Sin. septarii.
14. [Argou] crăpătură, crăpături s. f. (eufem.) vulvă; vagin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL