1. [DEX '09] COROPCAR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.
2. [MDA2] coropcar sm [At: ȘEZ. II, 224/25 / Pl: ~i / E: coropcă + -ar] (Reg) 1 Negustor ambulant care umblă cu coropca (1) în spate Si: (iuz) boccegiu, mămular, tolbaș. 2 (Pex) Vagabond.
3. [DLRLC] COROPCAR, coropcari, s. m. (Mold.) Negustor ambulant. V. bocceagiu, colportor. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ♦ (Familiar) Hoinar, vagabond. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă. CREANGĂ, A. 66.
4. [DLRM] COROPCAR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Din coropcă (puțin folosit; < rus korobka) + suf. -ar.
5. [Șăineanu, ed. VI] coropcar m. 1. Mold. lipovean care umblă prin sate cu coroapca în spinare; 2. fam. vagabond: ei veni tu acasă, coropcarule! CR.
6. [Scriban] coropcár m. (d. coropcă). Negustor ambulant, tolbaș, bocceagiŭ, cutier, marfagiŭ, mărunțișar. Fig. Haĭmana, vagabond. V. marchidan, mămular.
7. [MDA2] tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.
8. [Scriban] tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.
9. [DOOM 3] coropcar (reg.) s. m., pl. coropcari
10. [DOOM 2] coropcar (reg.) s. m., pl. coropcari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL