1. [DEX '09] BOCCEGIU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagiu s. m.] – Din tc. bohçacı.
2. [MDA2] boccegiu sm vz bocceagiu
3. [DEXI] boccegiu s.m. v. bocceagiu.
4. [DEX '98] BOCCEGIU s. m. v. bocceagiu.
5. [DEX '09] BOCCEAGIU s. m. v. boccegiu.
6. [MDA2] bocceagiu sm [At: DA / V: ~ceg~ / Pl: ~ii / E: tc bohçaci] (Înv) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ață, ace) Si: tolbaș, coropcar, marchitan, mămular.
7. [DEXI] bocceagiu s.m. (înv.) 1 Persoană care făcea sau vindea boccele. 2 Negustor ambulant de mărunțișuri. • pl. -gii. și boccegiu s.m. /<tc. bohçaci.
8. [CADE] BOCCEAGIU sm. ⚚ 1 Cel ce face sau vinde boccele ¶ 2 Negustor care-și poartă marfa pe spate, învelită într’o boccea: se auzea prin orașe cîte un ~ strigînd: „marfă! marfă!” (I.-GH.) [tc. bogčaǧy].
9. [CADE] BOCCEANGIU – BOCCEAGIU.
10. [DEX '98] BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegiu s. m.] – Din tc. bohçacı.
11. [DLRLC] BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Învechit) Negustor ambulant care-și purta marfa în spate, într-o boccea. Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă), cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. – Variantă: boccegiu (ALECSANDRI, T. 19) s. m.
12. [DLRM] BOCCEAGIU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegiu s. m.] – Tc. bohçacı.
13. [Șăineanu, ed. VI] bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ce-și poartă marfa într’o boccea. [Turc. BOGČADJI].
14. [Scriban] bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.
15. [DOOM 3] boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul; pl. boccegii, art. boccegiii (desp. -gi-ii)
16. [DOOM 2] boccegiu (înv.) s. m., art. boccegiul, pl. boccegii, art. boccegiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL