1. [DEX '09] CORINDON s. n. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei în nuanțe de albastru și galben, ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru șlefuire. – Din fr. corindon.
2. [MDA2] corindon sn [At: TDRG / V: ~nd / E: fr corindon] 1 Oxid natural de aluminiu, foarte dur, de obicei de culoare albastru sau galben, folosit ca pietre prețioase sau ca abraziv pentru șlefuire. 2 (Îs) ~ hialin Rubin.
3. [CADE] * CORINDON (pl. -oane) sn. 💎 Piatră scumpă, foarte tare, așa că poate fi sgîriată numai de diamant (🖼 1468); ia diferite numiri după coloare: cînd e roșu, e numit rubin, celui albastru i se zice safir, celui verde smaragd, etc. [fr.].
4. [DLRLC] CORINDON s. n. Mineral (oxid de aluminiu) foarte dur, care se găsește în calcare cristaline sau în nisipuri (putîndu-se prepara și pe cale artificială); unele varietăți ale lui (safirul, rubinul, topazul etc.) sînt pietre prețioase, altele, cu aspect de mase grăunțoase (cum este șmirghelul), se întrebuințează pentru șlefuire.
5. [DLRM] CORINDON s. n. Oxid de aluminiu foarte dur, care se găsește în calcare cristaline sau în nisipuri și care se poate prepara și pe cale artificială, unele varietăți fiind pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase grăunoase, fiind folosite pentru șlefuire. – Fr. corindon.
6. [DN] CORINDON s.n. Piatră prețioasă formată dintr-un oxid natural de aluminiu, cristalizat, aproape tot atît de dur ca diamantul; corund. [< fr. corindon].
7. [MDN '00] CORINDON s. n. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atât de dur ca diamantul, piatră prețioasă și abraziv. (< fr. corindon)
8. [Șăineanu, ed. VI] corindon n. piatră scumpă, cel mai dur dintre minerale, după diamantul.
9. [Scriban] *corindón n., pl. oane (d. limba Tamulilor [India de sud] korundam). Min. Un oxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră prețioasă a căreĭ duritate vine îndată după diamant. V. ametist, rubin, safir, smaragd, emeri, spat, topaz.
10. [MDA2] corind sn vz corindon
11. [DOOM 3] corindon s. n.
12. [DOOM 2] corindon s. n.
13. [DE] CORINDÓN (< fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format în rocile metamorfice de contact, în segregațiile magmatice de magnetit, găsindu-se frecvent și în aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezintă cea mai mare duritate după diamant, este transparent și variat colorat: roșu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se folosește ca piatră prețioasă, în mecanica de precizie și în ceasornicărie. Varietățile comune opace se utilizează ca abraziv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL