1. [DEX '09] CONSTITUANT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă v. adunare. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant.
2. [MDA2] constituant, ~a a [At: GHICA, A. 40 / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr constituant] 1 Constitutiv (1). 2 (Îs) Adunare ~ă Adunare formată din reprezentanți aleși democratic, pe baza sufragiului universal, având sarcina de a vota sau a modifica constituția sau de a îndeplini funcțiile parlamentului.
3. [CADE] * CONSTITUANT l. adj. 1 Alcătuitor, care constitue, din care se constitue, care intră în compunerea unui corp¶ 2 ⏲ Adunare ~ă, adunarea obștească, corpurile legiuitoare care au misiunea de a face sau de a modifica Constituția unei țări. II. CONSTITUANTĂ (pl. -te) sf. ⏲ Adunare constituantă [fr.].
4. [DEX '98] CONSTITUANT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni, după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant.
5. [DLRM] CONSTITUANT, -Ă, constituanți, -te, adj. Constitutiv. ♦ Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. [Pr.: -tu-ant] – Fr. constituant.
6. [DN] CONSTITUANT, -Ă adj. Care constituie, constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare reprezentativă care are sarcina de a vota sau de a modifica constituția. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant].
7. [MDN '00] CONSTITUANT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant)
8. [Șăineanu, ed. VI] constituant a. ce conștitue, ce intră în compozițiune: părțile constituante ale unui corp; Putere constituantă, care singură are dreptul a stabili sau a schimba Constituțiunea țării; Adunare constituantă, care are misiunea de a face o constituțiune politică: Constituanta din 1866 votă Constituțiunea Principatelor-Unite, devenită în urmă legea fundamentală a Regatului României.
9. [Scriban] *constituánt, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părțile constituante (Rar). Adunare constituantă (saŭ ca s. f. numaĭ constituantă), adunare de deputațĭ și senatorĭ p. a stabili o constituțiune politică (cum aŭ fost statele generale convocate la 1789 în Francia saŭ cea care, la 1866, a votat constituțiunea Româniiĭ).
10. [DLRLC] CONSTITUANTĂ, constituante, adj. f. (În expr.) Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. Adunarea, constituantă a dat Franței constituția burgheză din 1789. – Pronunțat: -tu-an-.
11. [DOOM 3] constituant (referitor la Constituție) (desp. -tu-ant) adj. m., pl. constituanți; f. constituantă, pl. constituante (frecv. în: adunare constituantă)
12. [DOOM 2] constituant (referitor la constituție) (-tu-ant) adj. m., pl. constituanți; f. constituantă, pl. constituante
13. [DE] ADUNAREA CONSTITUANTĂ, adunare aleasă conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale măsuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României. După adoptarea Constituției, la 29 iun. 1866, și-a încetat activitatea.
14. [DE] ADUNAREA NAȚIONALĂ CONSTITUANTĂ A BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți în ziua de 27 oct. 1918, care a hotărît unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu patria mamă; a ales Consiliul Național în frunte cu Iancu Flondor, care a preluat conducerea Bucovinei pînă la înfăptuirea Unirii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL