1. [Șăineanu, ed. VI] Cernăuți pl. sau Czernovitz, cap. Bucovinei, oraș comercial așezat pe malul drept al Prutului; 96.000 loc. Universitate germană și română, reședința unui mitropolit. V. Bucovina.
2. [IVO-III] Cernăuți pl.
3. [DE] CERNĂUȚI, oraș în Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textilă, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oară, ca punct de vamă în 1408. La vadul de la C., Ștefan cel Mare a înfrînt resturile armatei polone învinse în lupta de la Codrul Cosminului (1497). În evul mediu, la C. a existat o puternică cetate (Țețin sau Țețina, astăzi în ruine). În 1775 C. a fost cedat, împreună cu Bucovina, de turci Austriei, în stăpînirea căreia s-a aflat pînă în 1918 cînd s-a unit cu România. În 1940 în urma notelor ultimative sovietice guvernul român a fost silit să-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armată română (1941), orașul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) și reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) și Adormirii, citorită de Nicolae Mavrocordat (începutul sec. 17), biserica și reședința mitropiltană (sec. 19).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL