1. [DEX '09] CONSEMNARE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.
2. [MDA2] consemnare sf [At: MAIORESCU, D. II, 36 / Pl: ~nări / E: consemna] 1 Consemnațiune (1). 2 Notare. 3 Interzicere a ieșirii militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsire a navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
3. [DEX '98] CONSEMNARE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare. ♦ Consemnațiune. – V. consemna.
4. [DLRLC] CONSEMNARE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna. 1. Însemnare, notare, înregistrare. Ajunul deschiderii stagiunii... prilejuiește consemnarea unui început rodnic de afirmare a dramaturgiei originale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Critica lui Alecsandri... este consemnată mai mult în operele sale beletristice. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. [Adaosele] tind întotdeauna... la consemnarea, la elucidarea și dovedirea unui fapt cîtuși de mic. ODOBESCU, S. III 640. 2. Depunerea unei sume de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) Oprirea prin consemn a militarilor de a ieși din cazarmă.
5. [DLRM] CONSEMNARE, consemnări, s. f. Acțiunea de a consemna; însemnare, înregistrare, notare.
6. [DN] CONSEMNARE s.f. Acțiunea de a consemna și rezultatul ei; însemnare, notă, înregistrare; consemnațiune. [< consemna].
7. [DEX '09] CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc. – Con1- + semna (după fr. consigner).
8. [MDA2] consemna vt [At: ODOBESCU, S. II, 398 / Pzi: ~nez / E: con1- + semna] 1 A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 2 A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc. 3 (Pgn) A nota. 4 A interzice, prin consemn, ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
9. [CADE] * CONSEMNA (-nez) vb. tr. 1 A depune, a depozita, a da în păstrare cuiva o sumă de bani, mărfuri, etc., cu condițiunea de a le înapoia la cerere sau a le da apoi unei alte persoane ¶ 2 A însemna, a trece într’un raport: instrucțiunile pe care le aducea erau consemnate în portofoliul său (I.-GH.) ¶ 3 🎖️ A opri de a ieși din cazarmă: ~ trupele [fr. consigner, refăcut după semna].
10. [CADE] * CONSIGNA = CONSEMNA...
11. [DEX '98] CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (după fr. consigner).
12. [DLRLC] CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A înregistra, a însemna, a nota. «A sosit în București într-un vagon de clasa III...» – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V. 29. Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODOBESCU, S. II 398. 2. A depune o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni, sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) A opri prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă.
13. [DLRM] CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) A opri prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă. – Din con1- + semna (după fr. consigner).
14. [DLRM] CONTRASEMNARE s. f. Acțiunea de a contrasemna.
15. [DN] CONSEMNA vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare].
16. [MDN '00] CONSEMNA vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată. 3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă. (după fr. consigner)
17. [Șăineanu, ed. VI] consemnà V. 1. a anunța, a cita în scris; 2. a da ordine să nu iasă: a consemna trupele în cazarme.
18. [Scriban] *2) consémn și -éz, a -á v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într’o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.
19. [DOOM 3] consemnare (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnării, pl. consemnări
20. [DOOM 2] consemnare (înregistrare) s. f., g.-d. art. consemnării, pl. consemnări
21. [DOOM 3] consemna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consemnez, 3 consemnează; conj. prez. 1 sg. să consemnez, 3 să consemneze
22. [DOOM 2] consemna (a ~) vb., ind. prez. 3 consemnează
23. [IVO-III] consemnez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL