1. [DEX '09] CONFIRMATIV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.
2. [MDA2] confirmativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. XLII / Pl: ~i, ~e / E: fr confirmatif] 1-2 Care confirmă (1-2).
3. [DN] CONFIRMATIV, -Ă adj. Care confirmă, întărește, adeverește. [Cf. fr. confirmatif].
4. [MDN '00] CONFIRMATIV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif)
5. [Scriban] *confirmatív, -ă adj. (lat. confirmativus). Relativ la confirmare: scrisoare confirmativă.
6. [DOOM 3] confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. confirmativă, pl. confirmative
7. [DOOM 2] confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. confirmativă, pl. confirmative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL