1. [MDA2] confiscat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 16 / Pl: ~ați, ~e / E: confisca] (D. bunuri) Care este trecut gratuit în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune).
2. [MDA2] confiscat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: confisca] Confiscare.
3. [DEX '09] CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
4. [MDA2] confisca vt [At: NEGRUZZI, S. III, 288 / Pzi: confisc / E: fr confisquer, lat confiscare] A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități.
5. [CADE] * CONFISCA (-fisc) vb. tr. 1 ⚖️ A lua pe seama fiscului, a Statului, averea cuiva pentru vre-o crimă sau călcare a legilor ¶ 2 🖋 A lua unui elev un lucru oprit în școală [fr.].
6. [CADE] ‡ CONFISCARISI (-isesc) vb. tr. = CONFISCA.
7. [DEX '98] CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
8. [DLRLC] CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua bunul cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. ♦ A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mîna exploatatorilor. [Muncitorii și țăranii chinezi] confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/3.
9. [DLRM] CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Fr. confisquer (lat. lit. confiscare).
10. [DN] CONFISCA vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărîri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. [P.i. confisc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].
11. [MDN '00] CONFISCA vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)
12. [Șăineanu, ed. VI] confiscà v. 1. a adjudeca fiscului din cauza de crimă- sau de contravențiune; 2. a lua școlarului un lucru oprit.
13. [Scriban] *confísc, a -á v. tr. (lat. con-fiscare, a confisca, d. fiscus, fisc). Adjudic în folosu fisculuĭ cînd cineva comite o crimă saŭ o contravențiune. Ĭaŭ de la un școlar o carte orĭ un obĭect interzis.
14. [DOOM 3] confisca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confisc, 2 sg. confiști, 3 confiscă; conj. prez. 1 sg. să confisc, 3 să confiște
15. [DOOM 2] confisca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. confiști, 3 confiscă; conj. prez. 3 să confiște
16. [IVO-III] confisc, -fiști 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL