1. [DEX '09] COLȚULEȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț.
2. [CADE] COLȚULEȚ (pl. -ețe) sn. dim., COLȚ II.: cercetînd... fie-care ~ ce-i aducea aminte cele trecute (ISP.).
3. [DLRLC] COLȚULEȚ, colțulețe, s. n. Colțișor (1). Ocoli de vreo două ori cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10. Umblară... și răzbătură toate colțulețele și ca să se potrivească inelul la cineva, ba. ISPIRESCU, L. 311.
4. [DLRM] COLTULEȚ, colțulete, s. n. Colțișor1. – Din colț + suf. -ul-eț.
5. [DOOM 3] colțuleț s. n., pl. colțulețe
6. [DOOM 2] colțuleț s. n., pl. colțulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL