1. [MDA2] colătău sn [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ăi / E: mg kol(l)antyú] (Reg) 1 Mânerul sucalei. 2 (Îe) A umbla ~ A umbla roată de jur-împrejur. 3 Mâncare numită și învârtită.
2. [CADE] COLĂTĂU sbst. Mînerul, mînușa sau coarba sucalei [comp. ung. kallantyú].
3. [Șăineanu, ed. VI] colătău n. Mold. mănușa sucalei. [Ung. KALANTYÚ].
4. [Scriban] colătăŭ n., pl. áĭe (ung. kolantyú și kall-). Nord. Manivelă (de învîrtit o roată de mașină). V. clanță.
5. [DAR] colătău s.n. (reg.) 1. mânerul sucalei (roatei de făcut țevi). 2. fel de mâncare. 3. învârtită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL