1. [DEX '09] COFIȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.
2. [MDA2] cofiță1 sf [At: ANON. CAR. / V: (Mol) coci~, cohi~ / Pl: ~țe / E: cofă + -iță] 1 (Trs; Ban; înv) Căniță de băut Si: cofă (1). 2-3 Cofă (3) mică, cu care se aduce apă sau se duc bucatele la câmp. 4-6 (Pex) Conținutul cofiței1 (1-3). 7 (Spc) Păcomiță. 8 (Îe) A lovi pe cineva peste ~ța cu ouăle A-l atinge tocmai unde-l doare. 9 Măsură de capacitate conținând cam o optime dintr-o cofă (1).
3. [CADE] COFIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Trans. dim. COFĂ: Cu cofița, pe îndelete, Vin neveste de la rîu (COȘB.).
4. [DLRLC] COFIȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; donicioară. Must ca al meu n-a adus Ioana... se lăuda Tănăsoaia, punînd cofița la umbră. CAMILAR, TEM. 286. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. Purtînd cofița cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lîngă junii sămănători. ALECSANDRI, P. III 45.
5. [DLRM] COFiȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă.
6. [Scriban] cofíță f., pl. e. Cofă mică.
7. [MDA2] cociță sf vz cofiță1
8. [MDA2] cohiță sf vz cofiță1
9. [DOOM 3] cofiță s. f., g.-d. art. cofiței; pl. cofițe
10. [DOOM 2] cofiță s. f., g.-d. art. cofiței; pl. cofițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL