1. [DEX '09] CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
2. [MDA2] clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.
3. [MDA2] clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).
4. [MDA2] clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
5. [DLRLC] CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.
6. [DLRM] CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci2 ; susur. [Var. : clipotit s. n.]
7. [DEX '09] CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.
8. [DEX '09] CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.
9. [DEX '09] CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.
10. [DEX '09] CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
11. [MDA2] clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.
12. [MDA2] clăpoci v vz clipoci
13. [MDA2] clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.
14. [MDA2] clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.
15. [MDA2] cliposi v vz clipoci2
16. [MDA2] clipoti1 v vz clipoci1
17. [MDA2] clipoti2 v vz clipoci2
18. [MDA2] clipotit2 sn vz clipocit2
19. [MDA2] clipotit1 sn vz clipocit1
20. [CADE] CLIPOCI (-ocesc) vb. intr. Mold. Bucov. 1 A clipi: ochiul blajin și mare clipocește acum din geana-i roșie (LUNG.) ¶ 2 A închide și a deschide una după alta ochii (vorb. de cineva care pică de somn); a ațipi: cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă (SB.) ¶ 3 A susura, a murmura (vorb. de ape) (PAMF.): valsul ... se revărsa deasupra apei, clipocind ușor, cu sunete armonioase (GRL.).
21. [DLRLC] CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.
22. [DLRLC] CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.
23. [DLRLC] CLIPOCI1, clipocesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele, pentru a îndepărta somnul; a moțăi de somn. Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629. Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60. Fig. Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64. ◊ (Poetic) Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54. Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59. 2. A clipi. Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.
24. [DLRLC] CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.
25. [DLRM] CLIPOCI1, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A mișca mereu pleoapele pentru a îndepărta somnul ; a moțăi de somn. ♦ A clipi (1). – Din *clipaciu (<bg. klepač).
26. [DLRM] CLIPOCI2, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare ) A face un zgomot ușor ; a susura. [Var. : clipoti vb. IV]
27. [Șăineanu, ed. VI] clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate: clipocind mereu din gene CR.
28. [Scriban] clipocésc v. intr. (frct. d. clipesc). Nord. Clipesc mereŭ. Dormitez, pirotesc.
29. [DOOM 3] clipocit s. n.
30. [DOOM 2] clipocit s. n.
31. [DOOM 3] clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
32. [DOOM 3] clipoci1 (a ~) (a clipi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, 3 sg. clipocește, imperf. 1 clipoceam; conj. prez. 1 sg. să clipocesc, 3 să clipocească
33. [DOOM 2] clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
34. [DOOM 2] clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
35. [DRAM 2021] clipocí, clipocesc, v.i. 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).
36. [DRAM 2015] clipoci, clipocesc, vb. intranz. – 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL