1. [DEX '09] CIOCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.
2. [MDA2] cioclu sm [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 193/3 / Pl: ~li / E: bg уокла Cf cioaclă] 1 (Înv) Persoană care transportă ciumații la groapă. 2 (Reg) Persoană care însoțește dricul. 3 (Buc; Mol) Gropar. 4 (Fig; reg) Om rău care produce distrugerea morală a cuiva. 5 (Spc; reg) Slujbaș corupt Cf cioclaș. 6 (Reg) Om pipernicit.
3. [CADE] * CIOCLU sm. 1 Individ care, în timpul unei epidemii de ciumă, căra morții la groapă; în timpurile vechi acești ciocli aveau un staroste, și se bucurau de multe privilegii: cioclii... , nu lipseau de a arunca sdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea (I.-GH.) ¶ 2 Cel ce ridică morții spre a-i duce la cimitir (🖼 1195): fii tu ~ și eu le voiu fi popă (GN.). ¶ 3 = CIOCLAȘ2 (R.-COD.) [comp. bg. čokla].
4. [DEX '98] CIOCLU, ciocli, s. m. (Peior.) Persoană care transportă morții la groapă. – Cf. bg. čokla.
5. [DLRLC] CIOCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. Cioclii,. cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. 56. Domnul Ciupici e cam lugubru... rîde ca un cioclu care s-ar duce singur să se îngroape. ALECSANDRI, T. I 296.
6. [DLRM] CIOCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă.
7. [Șăineanu, ed. VI] cioclu m. cel ce sapă mortului groapa. [Derivat din cioaclă].
8. [Scriban] cĭóclu m. (d. cĭoaclă, care e o var. din țaclă, adică „acela care duce sicriu pe cele doŭă țacle”. D. rom. vine bg. čokla, cĭoclu). Cĭoclaș, acela care duce morțiĭ la groapă saŭ îĭ și îngroapă (gropar).
9. [DOOM 3] cioclu (desp. cio-clu) s. m., art. cioclul; pl. ciocli, art. cioclii
10. [DOOM 2] cioclu (cio-clu) s. m., art. cioclul; pl. ciocli, art. cioclii
11. [IVO-III] cioclu, -clii pl. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL