1. [MDA2] fâșneț, ~eață [At: JIPESCU, O. 54 / V: (reg) fășn~ / Pl: ~i, ~e / E: fâș1 + -neț] 1 a (Asr) Mândru. 2 a (Reg; d. oi) Vioi. 3 a Neastâmpărat. 4-5 smf (Mol; fam) Copil sau persoană foarte mică. 6-7 sf, af (Fam) (Fată sau femeie) vioaie, isteață și plăcută. 8 (Reg) sf Poreclă dată unui om țanțoș.
2. [Șăineanu, ed. VI] fâșneț a. sglobiu. [Origină necunoscută].
3. [MDA2] fășneț, ~eață a vz fâșneț
4. [MDA2] vâjneață a vz fâșneț
5. [CADE] FÎȘNEȚ adj. 1 Țanțoș, fudul ¶ 2 Neastîmpărat: auzi ... o înnecăciune de bou iute și ~ la jug JIP..
6. [Scriban] fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.
7. [DOOM 3] !fâșneț (fam.) adj. m., pl. fâșneți; f. fâșneață, pl. fâșnețe
8. [Onomastic] *FÎȘNEȚ adj. „descurcăreț”: Fășneață T. (Isp II2).
9. [DAR] fâșneț, -eață, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL