1. [DEX '09] CIOCĂNAȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.
2. [DEX '09] CIOCĂNAȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
3. [MDA2] ciocănaș [At: DIONISIE, C. 176 / V: ~cnaș sm / Pl: ~e, ~i / E: ciocan + -aș] 1-2 sn (Șhp) Ciocan (1) mic. 3 sn (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc. 4 sn Bucată mică de lemn învelită în postav, care lovește coardele pianului atunci când sunt apăsate clapele acestuia. 5 sn (Atm) Ciocan (34). 6 sm (Bot; reg; lpl) Ciocănăței. 7 sm (Bot; reg) Surguci. 8 sm (Iuz) Muncitor într-o mină de sare Si: ciocănar (1). 9 sm (Reg) Gonaci la vânătoare.
4. [CADE] CIOCĂNAȘ2 sm. Ocnaș sau lucrător care taie cu ciocanul sare dintr’o ocnă: cele din urmă bătăi ale ~ilor căzură răzlețe în adîncimi (SAD.).
5. [CADE] CIOCĂNAȘ1 (pl. -așe) sn. 1 dim. CIOCAN I.: în dreapta ține-un ~ de lemn (VLAH.) ¶ 2 🎼 Mic ciocan de lemn cu care se bate pe coardele țimbalului: țimbalagiul se da de ceasul morții bătînd din ~e (D.-ZAMF.) ¶ 3 🫀 CIOCAN2 4.
6. [DEX '98] CIOCĂNAȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.
7. [DLRLC] CIOCĂNAȘ3, ciocănașe, s. n. (Familiar) Diminutival lui ciocan3. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă. REBREANU, R. I 150.
8. [DLRLC] CIOCĂNAȘ2, ciocănașe, s. n. (Popular) Ciocănel. Am un ciocănaș de piele Cu două găurele (Nasul). SBIERA, P. 320.
9. [DLRLC] CIOCĂNAȘ1, ciocănași, s. m. 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne. Cele din urmă bătăi ale ciocănașilor căzură răzlețe în adîncime, lumina electrică începu să pîlpîie ca o aripă. SADOVEANU, O. III 205. Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care ședea un om. Astfel era intrarea ciocănașilor în ocnă. BOLINTINEANU, O. 432. 2. (Popular) Ciocănitoare. Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14.
10. [DLRM] CIOCĂNAȘ3, ciocănași, s. m. 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne. 2. (Pop.) Ciocănitoare. – Din ciocan1 + suf. -aș.
11. [DLRM] CIOCĂNAȘ2, ciocănași, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ciocan2.
12. [DLRM] CIOCĂNAȘ1, ciocănașe, s. n. Ciocănel. – Din ciocan1 + suf. -aș.
13. [Șăineanu, ed. VI] ciocănaș m. lucrător la ocnă, care taie sarea cu ciocanul și o face drobi.
14. [Scriban] 2) cĭocănáș n., pl. e. Cĭocănel.
15. [Scriban] 1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.
16. [MDA2] ciocnaș sm vz ciocănaș
17. [CADE] CIOCĂNEL1 (pl. -ele) sn. 1 dim. CIOCAN2 ¶ 2 🎼 Bucățică de lemn la pian, în formă de ciocănaș care se pune în mișcare cînd se apasă pe o clapă și face să vibreze o coardă a instrumentului ¶ 3 🎼 = CIOCĂNAȘ1 2 ¶ 4 Trans. Broderie, înfloritură cusută de-a lungul mînecilor cămășii (PĂC.).
18. [DOOM 3] ciocănaș2 (persoană) s. m., pl. ciocănași
19. [DOOM 3] ciocănaș1 (obiect) s. n., pl. ciocănașe
20. [DOOM 2] ciocănaș1 (persoană) s. m., pl. ciocănași
21. [DOOM 2] ciocănaș2 (obiect) s. n., pl. ciocănașe
22. [DAR] ciocănaș2, ciocănași, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL