Definiție și ce înseamnă cincizecime

1. [DEX '09] CINCIZECIME, cincizecimi, s. f. 1. A cincizecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. 2. Evenimentul și sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Învierea lui Hristos, peste apostolii și cei dintâi ucenici creștini, marcând nașterea Bisericii. 3. Una dintre cele trei mari sărbători la evrei, socotită drept ziua când Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea. – Cincizeci + suf. -ime.

2. [MDA2] cincizecime [At: HASDEU, I. C. 27 / V: cinzecime / Pl: ~mi / E: cincizeci + -ime] 1 n A cincizecea parte dintr-un întreg. 2 sf (Pop; îcr; îs) ~mea luminată Perioada dintre Paște și Rusalii.

3. [MDA2] cinzecime sf vz cincizecime

4. [CADE] CIN(CI)ZECIME sf. ➕ A cincizecea parte dintr’un întreg.

5. [DOOM 3] cincizecime [(în tempo rapid) cinci pron. čin] (desp. cinci-) s. f., g.-d. art. cincizecimii; pl. cincizecimi

6. [DOOM 2] cincizecime (cinci-) [cinci pron. în tempo rapid cin] s. f., g.-d. art. cincizecimii, pl. cincizecimi

7. [DOOM 3] +Cincizecimea (sărbătoare) [(în tempo rapid) Cinci pron. čin] (desp. Cinci-) s. propriu f. art., neart. Cincizecime (de ~), g.-d. art. Cincizecimii

8. [D.Religios] Cincizecime 1. (La evrei) Sărbătoare care avea loc la 50 de zile după Paștile evreiesc, numită și Sărbătoarea săptămânilor sau a secerișului (adică la 6 săptămâni, timpul cât dura secerișul). Cincizecimea amintește și ziua când Dumnezeu a dat tablele Legii prin Moise. 2. (La creștini) Praznic împărătesc cu dată schimbătoare, care are loc la 50 de zile după Învierea Domnului (duminica a opta după Paști), când se sărbătorește pogorârea Sfântului Duh peste apostoli; Duminica pogorârii Sfântului Duh; Rusaliile.

9. [DE] CINCIZECÍME (< cinci + zece) s. f. 1. Evenimentul și sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după învierea lui Hristos, peste apostoli și cei dintâi ucenici creștini, marcând nașterea Bisericii; Rusalii, Pogorârea Duhului Sfânt. 2. Una din cele trei mari sărbători ale pelerinajului, la evrei, socotită ca ziua când Dumnezeu i-a dat lui Moise „Legea”.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] CIMAROSA, Domenico (1749-1801), compozitor italian. Peste 75 de opere („Căsătoria secretă”), sonate, cantate, mise […]
1. [DEX '09] CIMAZĂ, cimaze, s. f. (Arhit.) Chenar ornamental de-a lungul unei fațade. – […]
1. [DEX '09] CIMBALIST, -Ă, cimbaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care acompaniază la […]
[DTM] cimbasso (cuv. it.), trombon* contrabas cu sistem de ventile*, utilizat în sec. 19 în […]
[Scriban] cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. […]
1. [DLRLC] CIMBER, cimbere, s. n. (Regional) Un fel de basma de borangic, de lînă […]
1. [MDA2] cimbir1 sn [At: MOLDO VAN, Ț. N. 243 / V: cember, ~ber, ciumbăr, […]
1. [DEX '09] CIMBISTRĂ, cimbistre, s. f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). – Din tc. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro