1. [MDA2] chihoti v vz chicoti
2. [CADE] CHIHOTI (-tesc) vb. intr. A da chiote, a chiui: țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea... obiceiul în carnaval (CAR.).
3. [Șăineanu, ed. VI] chihotì v. a chiui: țopăiau și chihoteau CAR. [V. chiot].
4. [DEX '09] CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot.
5. [MDA2] chicot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihot, hihot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.
6. [MDA2] chicoti vi [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) cic~, iho~, hiho~, hinc~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf chioti] 1 (Uneori, complinit prin „de”, rar „în”) A râde pe înfundate. 2 A chiui. 3 (Prin apropiere de hiroti) A vorbi încet și rar.
7. [MDA2] cicoti vi vz chicoti
8. [MDA2] hihoti v vz chicoti
9. [MDA2] hincoti v vz chicoti
10. [CADE] CHICOT (pl. -te) sn. 1 Rîs cu hohote: se zîmbiră, apoi rîse, iară mai pe urmă cu chicote hohotiră (CANT.); între curteni se făcea un rîset și un ~ cît socoteai că se răstoarnă curtea (SB.) ¶ 2 Rîs înfundat [cf. srb. kikot].
11. [CADE] CHICOTI (-tesc) vb. intr. și refl. 1 A rîde înfundat sau în batjocură: se pun jos într’un colț al salonului, șoptind și chicotind între ele (ALECS.); cum intră la casă, începe a se ~ și a spune de la nuntă multe și mărunte (CRG.) ¶ 2 A rîde cu hohote: chicoteau pe socoteala mea de răsuna prundul (CRG.) [chicot].
12. [DEX '98] CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.
13. [DLRLC] CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinarea pleonastică «de rîs» sau, rar, «în rîs») A rîde cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Și-nțelepții cu scufă au chicotit De cîntecul ăsta neauzit. DEȘLIU, G. 26. A chicotit în rîs și a clipit din ochi, cu gîndul la pozna voastră. PAS, Z. I 50. Elevii clasei își dădeau coate și chicoteau. SADOVEANU, N. F. 145. Nevestele trag cu urechea, se folosesc de întuneric și-și dau cu cotul, chicotesc cînd prind cîte o frîntură din vorba unchiașului și, din cînd în cînd, izbucnesc în rîs cu hohote. SP. POPESCU, M. G. 24. Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. CREANGĂ, A. 66. Cine chicotește aici? ALECSANDRI, T. I 190. ◊ Fig. Duduind, tractoarele Răscolesc ogoarele, Chicotesc ponoarele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/3. ◊ Refl. (Rar) Cum intră în casă, începe a se chicoti și a spune de la nuntă. CREANGĂ, P. 173.
14. [DLRM] CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A rîde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.
15. [Șăineanu, ed. VI] chicotì v. Mold. a râde înfundat sau pe jumătate, din prostie sau din batjocură: Statu-Palmă chicoti AL.
16. [Scriban] chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.
17. [Scriban] hihotésc și chicotésc v. tr. (rudă cu rut. hihotati, sîrb. kikotati, rus. hihikatĭ, a. î.; ung. nyihogni, germ. kichern. V. hohotesc). Fam. Rîd cu hohote: toțĭ rîdeaŭ, hihoteaŭ, strigaŭ (CL. 1910, 433). – Rar și mă chi-.
18. [DOOM 3] chicoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotesc, 3 sg. chicotește, imperf. 1 chicoteam; conj. prez. 1 sg. să chicotesc, 3 să chicotească
19. [DOOM 2] chicoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotesc, imperf. 3 sg. chicotea; conj. prez. 3 să chicotească
20. [MDO] chicoti
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL