1. [DEX '09] CHENĂRUIRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
2. [MDA2] chenăruire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: chenărui] (Nob) Împrejmuire cu chenar Si: chenăruit1.
3. [DEX '09] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.
4. [MDA2] chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~esc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).
5. [MDA2] chinărui v vz chenărui
6. [DLRLC] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă: chinărui (DELAVRANCEA, S. 121) vb. IV.
7. [DLRLC] CHINĂRUI vb. IV v. chenărui.
8. [DLRM] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinărui vb. IV] – Din chenar.
9. [DLRM] CHINĂRUI vb. IV. v. chenărui.
10. [Scriban] chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.
11. [DOOM 3] chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, 3 sg. chenăruiește, imperf. 1 chenăruiam; conj. prez. 1 sg. să chenăruiesc, 3 să chenăruiască
12. [DOOM 2] chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, imperf. 3 sg. chenăruia; conj. prez. 3 să chenăruiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL