1. [DEX '09] CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
2. [MDA2] celibatar, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr célibataire] Persoană matură care trăiește necăsătorită Si: becher, burlac, (Trs; ltm) celibe, holtei.
3. [CADE] * CELIBATAR sm. Persoană necăsătorită, holteiu, becher [fr.].
4. [DLRLC] CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.
5. [DLRM] CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.
6. [DN] CELIBATAR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].
7. [MDN '00] CELIBATAR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
8. [Șăineanu, ed. VI] celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.
9. [Scriban] *celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.
10. [DOOM 3] celibatar s. m., pl. celibatari
11. [DOOM 2] celibatar s. m., pl. celibatari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL