1. [DEX '09] CEAPRAZ, ceaprazuri, s. n. 1. Șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc. 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz.
2. [MDA2] ceapraz sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 24 / V: ceprag, cepreag, cepraz, ceprază, cepreaz / Pl: ~uri / E: tc çapraz] 1 Bordură de mătase (sau fir), dar și de bumbac, lână. 2-3 (Țesătură sau) împletitură cu fire sau ciucuri atârnați, aplicată pe pernițe, perdele, haine. 4 (Pex) Galon. 5 (Pex) Ciucure (de fir, de mătase sau lână. (Pex) Nasture de mătase. 7 (Înv; îf ceprază) Butonieră. 8 Unealtă de lemnar pentru îndreptat dinții ferestrăului, formată dintr-o lamă de oțel cu crestături de mărimi diferite pe ambele laturi și cu mâner Si: călcător ceaprăzar, dințar, zimțar. 9 Poziție alternativă a dinților de ferăstrău, unii într-o parte și alții în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului.
3. [CADE] CEAPRAZ (pl. -azuri) sn. 1 Ciucure de mătase de bumbac sau de lînă: a îmbrăcat chepeneag de catifea roșu cu ~uri (ODOB.) ¶ 2 🔧 Unealtă cu care se îndreaptă dinții ferestrăului, numită și „dințar”, „zimțar” sau „călcător” (🖼 1022 [tc.].
4. [DLRLC] CEAPRAZ, ceaprazuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șiret sau panglică de fir sau de mătase colorată, cu care se împodobesc hainele și mai ales uniformele militare. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulițe la ei. COȘBUC, P. II 194. Mihnea a-mbrăcat chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur. ODOBESCU, S. I 71. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S. 501.
5. [DLRM] CEAPRAZ, ceaprazuri, s. n. Șiret sau panglică de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare). – Tc. çapraz.
6. [Șăineanu, ed. VI] ceapraz n. 1. ciucure de mătase, bumbac sau lână: cabanița era un fel de contăș cu ceaprazuri de fir GHICA; 2. unealtă cu care se îndreptează dinții ferăstrăului. [Turc. ČAPRAZ; pentru sensul 2, cf. ibrișim].
7. [Scriban] ceapráz n., pl. urĭ (turc. čapraz, d. pers. čeprast, brîu de metal al ĭenicerilor. V. șabracă). Găitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haĭnă cu ceaprazurĭ (la haĭnele femeĭeștĭ, ob. pasmanterie). Instrument de găurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de îndreptat dințiĭ fĭerăstrăuluĭ (numit și ceapráznic în Munt. est și călcătoare în Mold.). Fĭerăstrăŭ cu ceapraz (saŭ rostit), cu dințiĭ îndreptațĭ unu într’o parte, și altu într’alta ca să taĭe maĭ bine. – Mold. vechĭ ceprag, pl. e. V. canaf și galon 1.
8. [MDA2] ceprag sn vz ceapraz
9. [MDA2] cepraz sn vz ceapraz
10. [MDA2] ceprază sf vz ceapraz
11. [MDA2] cepreag sn vz ceapraz
12. [MDA2] cepreaz sn vz ceapraz
13. [MDA2] ciprăgariu sm vz ceapraz
14. [CADE] CEAPRAZAR, CEAPRĂZAR sm. 1 🛞 Cel ce fabrică sau vinde ceaprazuri ¶ 2 🔧 = CEAPRAZ 2.
15. [CADE] ❍ CEPRAG (pl. -age), CEPREAG (pl. -eaguri) sn. Mold. = CEAPRAZ [rut.].
16. [Șăineanu, ed. VI] ceprag n. Mold. V. ceapraz.
17. [Scriban] ceprág, V. ceapraz.
18. [DOOM 3] ceapraz (desp. cea-praz) s. n., pl. ceaprazuri
19. [DOOM 2] ceapraz (cea-praz) s. n., pl. ceaprazuri
20. [MDO] ceapraz, pl. ceaprazuri
21. [DER] ceapraz (ceaprazuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL