1. [DEX '09] COVACI, covaci, s. m. (Reg.) Fierar. – Din sl. kovačĭ.
2. [MDA2] covaci sm [At: LEX. MARS. 204 / V: căoa-, căua~, coa~ / Pl: ~ / E: mg kovács] (Trs) Fierar.
3. [DLRLC] COVACI, covaci, s. m. (Regional) Fierar. Bine, vin, răspunse bătrînul, nerăbdător. Acum mă duc la covaci să-i duc securele la dres. DUMITRIU, V. L. 39. Ciocănește ca covaciul Și ca gheonoaia copaciul. PANN, P. V. II 158.
4. [Scriban] covácĭ m., pl. tot așa (vsl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. kováč. V. cușniță, acov, nicovală, parascovenie, potcoavă). Vest. Vechĭ. Ferar. – Azĭ în nord-est coválĭ, pl. tot așa (rut. koválĭ).
5. [MDA2] căoaciu sm vz covaciu[1]
6. [MDA2] căuaci sm vz covaci
7. [MDA2] coaci sm vz covaci
8. [MDA2] covăci vi [At: DICȚ. / Pzi: ~ăcesc / E: covaci] (Reg) 1 A practica meseria fierarului. 2 (Înv; fig) A făuri.
9. [Șăineanu, ed. VI] covaciu m. fierar. [Slav. KOVAČĬ].
10. [Scriban] covăcésc v. tr. (d. covacĭ). Vechĭ. Fabric cĭocănind.
11. [DOOM 3] covaci (reg.) s. m., pl. covaci
12. [DOOM 2] covaci (reg.) s. m., pl. covaci
13. [DER] covaci (covaci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia.
14. [DLRLV] COVACI s.m. (Ban., Trans. SV) Fierar. C: Kovács. Faber. Ferrarus LEX. MARS., 204, 205. Și chemă maistori covaci, croitori. A 1776, I04v // B: Meșteri de lemn și covaci de aramă. IT 1766, 11r. Etimologie: magh. kovács, sl. kovači.
15. [DRAM 2021] cováci, s.m. v. căuaci („fierar”).
16. [DRAM 2015] covaci, s.m. – v. căuaci („fierar”).
17. [DRAM] covaci, s.m. – v. couaci.
18. [DRAM 2021] căuaci, (căoaci, coaci, covaci), s.m. (reg.) Fierar, potcovar, faur: „...d-apoi pă cocean lucră 24 de coaci și nu să văd unu pă altu” (Papahagi, 1925). ■ (onom.) Coaci(u), Covaci(u), nume de familie în jud. Maram.; Couaci, poreclă pentru locuitorii din Oncești. – Var. a lui covaci (Cihac, după DER; DEX).
19. [DRAM 2015] căuaci, (căoaci, covaci, coaci, couaci), s.m. – (reg.) Fierar, potcovar, faur (Bud, 1908): „Cu murguțu la căoaci” (D. Pop, 1970: 238); „...d-apoi pă cocean lucră 24 de coaci și nu să văd unu pă altu” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Coaci, Coaciu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Covaci, Covaciu, Covacs, Kovaci, Kovaciu, Kovacs, nume de familie (4.901 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Couaci, poreclă pentru locuitorii din Oncești (ALRRM, 1969). – Var. a lui covaci (< sl. kovači) (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, DEX).
20. [DRAM] căuaci, (căoaci, covaci), s.m. – Fierar, potcovar, faur (Bud 1908): „Cu murguțu la căoaci” (D. Pop 1970: 238). – Din sl. kovači (Felecan 1983), magh. kovács.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL