1. [DEX '09] CĂTRĂNIRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei; cătrănitură, cătrănit1, cătrăneală. – V. cătrăni.
2. [MDA2] cătrănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cătrăni] 1 Ungere cu catran (2) Si: cătrănit1, cătrănitură (1), încătrănire, încătrănit1. 2 Înnegrire. 3 Ardere. 4 (Fig) Amărâre. 5 (Fig) Mâni ere. 6 (Fig) Otrăvire.
3. [DLRLC] CĂTRĂNIRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei. 1. Ungere cu catran. Cătrănirea stîlpilor de telegraf. 2. Fig. Supărare mare.
4. [DLRM] CĂTRĂNIRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei.
5. [DEX '09] CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.
6. [MDA2] cătrămi v vz cătrăni
7. [MDA2] cătrămire sf vz cătrănire
8. [MDA2] cătrăna v vz cătrăni
9. [MDA2] cătrănare sf vz cătrănire
10. [MDA2] cătrăni [At: I. IONESCU, M. 85 / V: ~ămi / Pzi: ~nesc / E: catran] 1 vt A unge cu catran (2) o corabie (sau funii etc.) spre a nu putrezi Si: a gudrona, a încătrăni (1). 2-3 vtr (Pex) A (se) înnegri. 4 vt (Pex) A face întunecat Si: a încătrăni (4). 5 vt A pârli. 6 vt (Pex) A arde un bulumac, un stâlp de telegraf etc. (sau numai partea care se bagă în pământ a acestora) pentru a nu putrezi Si: a încătrăni (8-9). 7 vr A se îmbrăca în haine negre Si: a încătrăni. 8-9 vtr (Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a încătrăni. 10-11 vtr (Fig) A (se) mânia. 12 vt (Fig) A transforma în catran (4) Si: a încătrăni, învenina, a otrăvi. 13-14 vtr A (se) umple de miros greu (ca) de catran Si: a încătrăni.
11. [CADE] CĂTRĂNI (-ănesc) I. vb. tr. 1 A unge cu catran: caută nouă piei de bivol, să le cătrănești și să le așezi bine pe mine (ISP.) ¶ 2 Ⓕ A învenina, a amărî: mînca-l-ar focu, că ne-a cătrănit sufletul (D.-ZAMF.) ¶ 3 Ⓕ A înfuria, a întărîta grozav. II. vb. refl. 1 A se face negru ca catranul ¶ 2 Ⓕ A se întărîta peste măsură, a se face foc și pară de mînie: se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului (ISP.).
12. [DLRLC] CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu catran, a face impermeabil turnînd catran. Cu pași ușori începu să se primble pe puntea cătrănită. DUNĂREANU, CH. 149. Du-te de caută nouă piei de bivol, să le cătrănești. ISPIRESCU, L. 27. Trupu-i cătrănea, După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118. 2. Refl. Fig. (Uneori determinat prin «de mînie», «de necaz», «de ciudă» etc.) A se necăji, a se supăra rău, a se amărî. Cucoana Marița se cătrănește că toi n-a sosit încă Spiridon cu cega. SLAVICI, N. 1 286. Se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului. ISPIRESCU, L. 143. ◊ (Despre suflet sau inimă) Lui Moș Gheorghe i s-a cătrănit din nou sufletul; nu-i mai arde nici de mitropolie, nici de nimic. SP. POPESCU, M. G. 83. ◊ Tranz. Olteanca din Slatina, Cu ochii cît strachina, Mi-a cătrănit inima. TEODORESCU, P. P. 337. 3. Tranz. Fig. A otrăvi. Ne căra prin cine știe ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poșircă mucegăită și tulbure. M. I. CARAGIALE, C. 60. ♦ Intranz. Fig. (Rar) A se face venin; a se învenina. [Calul] departe-l azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea. TEODORESCU, P. P. 523.
13. [DLRM] CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu catran. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra rău, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi. ♦ Intranz. Fig. (Rar) A se învenina. – Din catran.
14. [Șăineanu, ed. VI] cătrănì v. 1. a unge cu catran: trupu-i cătrănia; 2. fig. a se aprinde de mânie, a se înfuria: să-și uite necazul care-l cătrănia PANN.
15. [Scriban] cătrănésc v. tr. (d. catran). Ung orĭ amestec cu catran: a cătrăni o corabie, o șosea, apa. Fig. Fam. Supăr, mohorăsc, posomorăsc: această veste l-a cătrănit răŭ. V. refl. Mă întunec, mă posomorăsc: ceru s’a cătrănit. Mă supăr, mă posomorăsc: auzind vestea, s’a cătrănit. – Maĭ rar încătr-. Barb. gudronez (fr. gudronner).
16. [DOOM 3] cătrănire (desp. că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănirii; pl. cătrăniri
17. [DOOM 2] cătrănire (că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănirii; pl. cătrăniri
18. [DOOM 3] cătrăni (a ~) (desp. că-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănesc, 3 sg. cătrănește, imperf. 1 cătrăneam; conj. prez. 1 sg. să cătrănesc, 3 să cătrănească
19. [DOOM 2] cătrăni (a ~) (că-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănesc, imperf. 3 sg. cătrănea; conj. prez. 3 să cătrănească
20. [DRAM 2015] cătrăni, cătrănesc, vb. refl. – A se amărî, a se necăji, a se supăra. – Din catran (< tc. katran < arab. alqitrān, prin interm. srb. katran, magh. katrány) (Scriban, DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL