1. [MDA2] câscâci sn [At: DAMÉ, T. 162 / V: căs~ / Pl: ~uri / E: tc kyskaç] (Tcî) 1 Lemn care oprește mersul morii. 2 Lanț de strâns la o moară de vânt. 3 (Îs) Lanțul ~urilor Clește de oprit moara de vânt.
2. [MDA2] căscâci sm vz câscâci
3. [DER] cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.”[1]
4. [DAR] căscâci, căscâciuri, s.n. (înv.) lemnul care oprește mersul morii de vânt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL