1. [MDA2] caraghiozlâc sn vz caraghioslâc
2. [DEX '09] CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.
3. [MDA2] caraghioslâc sn [At: GHICA, S. 322 / V: ~ozl~, ~luc / Pl: ~uri / E: tc karagözlük] Faptă, gest sau lucru care stârnește râsul Si: bufonerie, comicărie Cf mascaradă.
4. [MDA2] caraghiosluc sn vz caraghioslâc
5. [CADE] CARAGHIOSLÎC, CARAGHIOZLÎC (pl. -îcuri) sn. Gest, vorbă de caraghios; glumă grosolană: supleantul încercă să mai istorisească cîte un caraghioslîc D. -ZAMF.: spune obrăznicii, măscării, caraghiozlîcuri și capătă și el o bucățică de pîine CAR. [tc. karagözlük].
6. [DEX '98] CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.
7. [DLRLC] CARAGHIOSLÎC caraghioslîcuri, s. n. Faptă sau gest care stîrnește rîsul; giumbușluc, bufonerie. Au pornit pe la amiazi îmbrăcați în haine pestrițe, cu coade de vulpi la căciuli... strîmbîndu-se la lume pe uliță și făcînd fel defel de caraghioslîcuri. GHICA, S. 322. ♦ Lucru neserios, ridicol. – Pronunțat: -ghios-.
8. [DLRM] CARAGHIOSLÎC, caraghioslîcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stîrnește rîsul. – Tc. karagözlük.
9. [Șăineanu, ed. VI] caraghioslâc n. 1. farsă de caraghios, joc cu vorbe sau cu gesturi comice: un caraghioslâc ca toate revoluțiile de la noi AL.; 2. glumă grosolană și josnică, bufonerie ordinară: care va să zică și caraghioslâc pe lângă celelalte AL. [TurC. KARAGÖZLÜK].
10. [Scriban] caraghĭozlîc n., pl. urĭ (turc. karagözlük). Fapt caraghĭoz.
11. [DOOM 3] caraghioslâc (desp. -ghios-) s. n., pl. caraghioslâcuri
12. [DOOM 2] caraghioslâc s. n., pl. caraghioslâcuri
13. [MDO] caraghioslîc
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL