1. [DEX '09] CĂPTUȘEALĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros. ♦ Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. – Căptuși + suf. -eală.
2. [MDA2] căptușeală sf [At: CANTEMIR, HR. 144 / V: cuptușală / Pl: ~eli / E: căptuși + -eală] 1 Pânză (sau stofa) cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit, și pentru a-l face mai călduros. 2 (Pfm; îe) Mai scumpă ~la decât blana Se spune despre un lucru care costă mai mult decât merită. 3 (Pop; îe) A fi ~la cuiva A înlocui pe cineva, fără însă a prețui cât el. 4 Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 5 Pânză sau stofa cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 6 Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 7 Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. 8 (Înv; fig) Bătaie cu palma Si: (înv) calcavură. 9 (Înv; fig) Înșelătorie.
3. [DLRLC] CĂPTUȘEALĂ, căptușeli, s. f. 1. Pînză sau stofă cu, care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte (pentru a-l face mai călduros sau pentru a-i da un aspect mai îngrijit). Obrazul se odihnește plăcut, înfundat în căptușeala hainei.. SAHIA, N. 114. 2. Pînză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. Trecu la piano, îl deschise, sfîșiind căptușeala cu care era acoperit. D. ZAMFIRESCU, R. 110. ◊ Fig. O pădure bătrînă, formînd o căptușeală de viață vegetală peste scheletul preistoric și mineral al vulcanului. BOGZA, C. O. 167. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară, pentru a-l feri de degradare sau (uneori) pentru a-i da un aspect mai îngrijit. ♦ Partea exterioară a anumitor obiecte. Spuneți celui ce v-au trimis ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vre să fac... din pielea lui căptușeală dobelor mele. NEGRUZZI, S. I 140.
4. [DLRM] CĂPTUȘEALĂ, căptușeli, s. f. 1. Pînză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte. 2. Pînză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe din afară (pentru a-l feri de degradare, spre a-l face mai apt pentru o anumită întrebuințare etc.). – Din căptuși + suf. -eală.
5. [Șăineanu, ed. VI] căptușeală f. 1. materie de căptușit; 2. fig. și fam. înșelăciune ușoară.
6. [Scriban] căptușeálă f., pl. elĭ. Stofă, materie care formează partea din ăuntru a uneĭ haĭne saŭ a altuĭ lucru (doseală): manușĭ căptușite cu blană, corabie căptușită cu fer. Fig. Rar. Înșelăciune: ĭa sama să nu-țĭ tragă o căptușeală! V. astar.
7. [MDA2] cuptușală sf vz căptușeală
8. [CADE] CĂPTUȘALĂ (pl. -șeli) sf. 1 Stofa, materia, scîndura, cu care se căptușește o haină, tocul unei uși sau unei ferestre (🖼 870), un zid, un șanț, etc.: pardesiul cu ~ de atlaz BR. -VN. ¶ 2 Fig. Înșelăciune ușoară.
9. [DOOM 3] căptușeală s. f., g.-d. art. căptușelii; pl. căptușeli
10. [DOOM 2] căptușeală s. f., g.-d. art. căptușelii; pl. căptușeli
11. [MDO] căptușeală
12. [IVO-III] căptușeală, -șeli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL