1. [MDA2] caplan1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 9/5 / Pl: ~i / E: tc kaplan] (Tcî) 1 Un fel de turban (din piele de tigru) pe care-l purtau unii soldați turci. 2 Soldat turc care purta caplan1 (1). 3 (Îc) ~-pașă Căpetenia caplanilor1 (2).
2. [MDA2] caplan2 sm vz capelan
3. [Șăineanu, ed. VI] caplan m. pl. miliție turcească supranumită «Tigrii»; apoi către ceaușii cu nume de caplani AL. [Turc. KAPLAN, tigru].
4. [CADE] CĂPLAN sm. Maram. = CAPELAN [ung. kaplan].
5. [DER] caplan (-ni), s. m. – 1. Căciulă din blană de tigru pe care o purtau anumiți soldați turci. – 2. Soldat turc, în general. Tc. kaplan „tigru” (Șeineanu, II, 28).[1]
6. [Onomastic] Căpl/an, -escu v. Cap II 5, 6.
7. [DAR] caplan1, caplani, s.m. (înv.) soldat turc care purta turban din piele de tigru (din miliția turcească).
8. [DAR] caplan2, caplane, s.n. (înv.) turban din piele de tigru.
9. [DRAM 2021] căplan, căplani, s.m. (reg.) Capelan; preot al unei capele catolice: „Apoi mănăstirea o dus-o la casă căplenească aici, în sat ș-o șădzut căplan în ea” (Papahagi, 1925: 312). ■ (onom.) Căplan, Căplescu, nume de familie în jud. Maram. – Var. a lui caplan.
10. [DRAM 2015] căplan, căplani, s.n. – (reg.; bis.) Capelan; preot al unei capele catolice: „Apoi mănăstirea o dus-o la casă căplenească aici, în sat ș-o șădzut căplan în ea” (Papahagi, 1925: 312; Ieud). ♦ (onom.) Căplan, Caplan, Căplescu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui caplan (< capelan < it. capellano, MDA; < magh. káplán, cf. germ. Kaplan „capelan”).
11. [DRAM] căplan, -i, s.n. – Capelan; preot al unei capele catolice. – Din magh. káplán.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL