1. [DEX '09] CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură.
2. [MDA2] călcătură sf [At: CORESI, PS. 33 / Pl: ~ri / E: călca + ~ătură] 1 Fel de a merge Si: mers, pas, pășire, umblet. 2 (Înv) Asuprire. 3 (Înv) Încălcare. 4 (Înv) Năvălire. 5 (Pop) Boală. 6 (Pop; spc) Epilepsie. 7 (Pop; la vite) Bătătură pe pulpă sau pe uger. 8 (Bot; reg) Vulturică (Hieracium pirosella).
3. [CADE] CĂLCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a călca; în spec. rezultatul călcării ¶ 2 Urma produsă prin călcare, urmă de picior: călcături de iepuri ¶ 3 Chipul cum calcă cineva cînd umblă ¶ 4 ‡ Năvălire, pustiire CANT. LET. ¶ 5 🩺 pop. Epilepsie [lat. calcatura].
4. [DLRLC] CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. Îl cunosc pe călcătură Că nu are firea bună. BIBICESCU, P. P. 59. ♦ (Concretizat) Urmă. Să-ți arăt călcătură, Să vezi, frate, umbletul. PĂSCULESCU, L. P. 227.
5. [DLRM] CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Lat. calcatura.
6. [Șăineanu, ed. VI] călcătură f. urmă de picior, pas [Lat. CALCATURA].
7. [Scriban] călcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu călcăriĭ, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor.
8. [DOOM 3] călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături
9. [DOOM 2] călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL