1. [DEX '09] BURTĂ-VERDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.
2. [Șăineanu, ed. VI] burtă-verde m. om dat la interese și vieață materială și deci incapabil de cugetări mai înalte, de sentimente mai nobile: Ianache burtă-verde, porecla poporului român, ca Jacques Bonhomme în Franța sau ca John Bull în Anglia. [Lit. burtă robustă (cf. «Român verde»), adică om robit pântecelui].
3. [Scriban] burtă-vérde m., pl. fără gen al luĭ (de la obĭceiu bacalilor de-a purta o pestelcă de postav verde). Iron. Om materialist care nu se interesează de artă. Epitet cu care socialiștiĭ săracĭ îi gratifică pe „burghejĭ”.
4. [MDA2] burtăverde smi [At: DEX2 / E: burtă + verde] (Înv; irn) 1 Burghez (7). 2 Persoană insensibilă la valorile culturale Si: filistin. 3 Om leneș și indolent. 4-5 Șorț sau brâu verde purtat de negustori.
5. [DEXI] burtăverde s.m. invar. 1 (deprec.) Burghez. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtăverde (CE. PETR.). ♦ Fig. Om insensibil la valorile spirituale (artă, literatură, știință etc.); filistin. ♦ Om leneș, comod, indolent. ♦ (în trecut) Negustor. 2 (înv.) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori. • /burtă + verde.
6. [CADE] BURTĂ-VERDE... 👉 BURTĂ 4 ¶ 5.
7. [CADE] BURTĂ (pl. -ți, ‼ -te) sf. 1 🫀 familiar pop. Partea corpului (la om și la animale) în care se află stomacul și intestinele, pîntece: durere de ~; calul fugea de da cu burta de pămînt ISP.; parcă ar fi ras o ~ de șalău DLVR.; proverb: are ochii mai mari decît burta, se zice despre cineva foarte lacom, care ar dori să înghită mai mult decît poate; ~ de popă, care e obicinuit să mănînce și să bea mult; a face burta butie și gura pîlnie, a bea fără măsură (despre un bețiv); a sta cu burta la soare, a sta culcat pe spate, trîndăvind; burta omului n’are fereastră, să se vază ce e în ea, omul poate să mănînce orice și oricît, nu-l știe nimeni, se zice mai ales despre aceia cari fac economie la mîncare, ca să fie mai bine îmbrăcați; e cu burta mare, e borțoasă, cu borțul la nas ¶ 2 Pielea abdomenului (la animalele bovine): ciorbă de ~ ¶ 3 pr. anal. Partea rotunjită, umflată, mai ridicată a unui lucru; rotunjime, ridicătură: se bagă bețișorul prin ambele găuri ce au străbătut nuca din ~ în ~ ISP.; burta butoiului; sfoara zmeului face ~, cînd nu e bine întinsă, fiind prea grea; apa... ocolind în șuvițe argintii burțile de pietriș DLVR.; și ARȘIC 3 ¶ 4 familiar BURTĂ-VERDE sm. Burghez (termen de dispreț) ¶ 5 Burtă-verzime sf. col. Burghezii (în înțeles disprețuitor).
8. [DEX '98] BURTĂVERDE s. m. invar. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.
9. [DLRLC] BURTĂVERDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, (la început mai ales) pentru negustor. Îmi pare rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtă-verde. C. PETRESCU, C. V. 88. ♦ Fig. Om incapabil de a aprecia valorile spirituale (arta, literatura, știința etc.); filistin. 2. (Învechit) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori.
10. [DLRM] BURTĂVERDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, mai ales pentru negustor. ♦ Om incapabil să aprecieze la valorile spirituale; filistin. 2. (Înv.) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori. – Din burtă + verde.
11. [DOOM 3] !burtă-verde (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui burtă-verde; pl. burtă-verde
12. [DOOM 2] !burtă-verde s. m. și f., g.-d. lui burtă-verde; pl. burtă-verde
13. [IVO-III] burtă-verde invar.
14. [MDO] burtăverde
15. [CECC] Burtăverde, poreclă ironică pentru burghez și mai ales pentru negustorul de odinioară. Zugrăvind, într-o comedie, un asemenea specimen din vremea fabricanților și moșierilor, scriitorul Tudor Mușatescu și-a intitulat sugestiv piesa: Burtă-Verde. lar în romanul său Calea Victoriei, Cezar Petrescu scrie despre un personaj: „Am crezut că-i un îmbogățit de de război, un burtăverde”. Comparația s-a născut din faptul că negustorii de altădată purtau un șorț sau un brîu lat de culoare verde. FOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL