1. [DEX '09] BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.
2. [MDA2] bolovan sm [At: CORESI, PS. 215 / V: (Mol) -lohan, -lojan / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: bg болован] 1 (Înv) Idol. 2 Piatră (grea și voluminoasă), rotunjită prin rostogolirea ei de ape Si: pietroi. 3 Bucată mare de pământ sau dintr-o materie oarecare Cf bord1, bordan, bloc1. 4 (Rar) Sloi mare de gheață. 5 (Reg) Dovleac.
3. [DEXI] bolovan s.m. 1 Bucată mare dintr-o materie solidă (piatră, pămînt etc.), avînd marginile rotunjite sub acțiunea factorilor meteorologici. Lada era plină cu bolovani de piatră (AGÂR.). ◊ Compar. Ce stai în drum ca un bolovan? ♦ Fig. (deprec.) Om prost, necioplit sau nesimțit. N-am mai văzut așa un bolovan de om. 2 (reg.) Sloi de gheață. 3 (constr.; reg.) Grinda care formează talpa sau temelia casei țărănești. 4 (bot.; reg.) Dovleac (Cucurbita pepo); bostan. 5 (înv.) Idol din piatră. • pl. -i, (pop.) n. -e. și (reg.) bolohan s.m. /<sl. veche балванъ, bg. балван.
4. [CADE] BOLOVAN sm. 1 ‡Idol ¶ 2 Pietroiu, bucată mare de piatră, de pămînt, de sare, etc.: undele lui colcotă, sfărmate de ~i (VLAH.) [sl. bolvan, rus. bolvanŭ, etc.].
5. [DLRLC] BOLOVAN, bolovani, s. m. 1. Bucată mare de piatră; pietroi. Am coborît din munți și bolovani. BENIUC, V. 86. Răsărită, ca niște bolovani suri, mulțimi de pumni strînși. CAMILAR, N. I 206. Ia îmbracă-te, boierule, și du-te cu dînsul, nu ședea așa ca bolovanul! strigă Florica. REBREANU, R. I 310. Năpădiră asupra lui [a lupului] și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce-au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. Cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, așezată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. 2. Bucată dintr-o materie solidă oarecare. V. bulgăre. Brișcă... sfărîma sub tălpile roților bolovanii [de pămînt]. PAS, L. I 15. Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare Și bolovani La cîrlani. ALECSANDRI, P. P. 54. – Variantă: (Mold., Bucov.) bolohan (SBIERA, P. 178, ȘEZ. I 179) s. m.
6. [DLRM] BOLOVAN, bolovani, s. m. Bucată mare de piatră, rotunjită prin transportul ei de către ape; pietroi. ♦ Bucată dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan.
7. [Șăineanu, ed. VI] bolovan n. 1. butuc, în special grinda ce alcătuește talpa sau temelia casei țărănești; 2. piatră mare; 3. bloc, bucată mare de piatră sau de sare. [Dial. bulvan = slav. BOLŬVANŬ, butuc].
8. [Scriban] bolován (vest) și -hán (est) m. (vsl. bolŭvanŭ și balŭvanŭ, butuc, statuă, idol; cerchezește bolvan, palvan, d. pers. pahlavan, viteaz, eroŭ [„atlet, statuă, bolovan”]; rus. bolván, idol, statuă, om prost; sîrb. balvan, grindă; ung. bálvány, idol, grindă. V. bulvan, pehlivan. Cp. cu butuc). Vechĭ (și bolvan, boloan, boluan). Idol, chip cĭoplit. Azĭ. Mic bloc de peatră, de sare: a arunca cu bolovanĭ în cineva, a pava o stradă cu bolovanĭ, un bolovan (drob) de sare. V. bulgăre, boț.
9. [MDA2] bolohan sm vz bolovan
10. [MDA2] bolojan sm vz bolovan
11. [DEXI] bolohan s.m. v. bolovan.
12. [CADE] ❍BOLOHAN sm. Mold. Bucov. = BOLOVAN: apucînd un ~, îl asvîrli... de au spart capul unei babe (SB.).
13. [DLRLC] BOLOHAN s. m. v. bolovan.
14. [Scriban] bolohán V. bolovan.
15. [DOOM 3] bolovan s. m., pl. bolovani
16. [DOOM 2] bolovan s. m., pl. bolovani
17. [DER] bolovan (bolovani), s. m. – 1. (Înv.) Idol, statuie. – 2. Piatră, pietroi. – Var. balvan, bîlvan, bulvan, s. m. (Olt., și Banat, buștean, trunchi; placă de bază, talpă). Sl. bolŭvanŭ „statuie, columnă” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Fremdw. 76; Lexicon, 11; DAR; Rosetti, GS, V, 161). Miklosich crede că acest cuvînt nu este propriu sl., ci de origine tăt., pe cînd Berneker 41 îl derivă din per. pahlawān „erou” (› rom. pehlivan) și îl explică prin monumentele ridicate în memoria morților iluștri. Explicația nu pare probabilă. Pe lîngă dificultățile istorice, o contrazice ideea că un termen sl. de cultură a putut ajunge în rom. să însemne ceva material și general, ca și circumstanța că sensul primar al cuvîntului sl. trebuie să fi fost probabil acela de „piatră”, înainte de a ajunge să însemne „statuie”; cf. cele spuse la bolf, și rut. bouvan „masă informă”, slov., cr. balvan „stupid”, mag. bálvány „volum”, cuvinte imposibil de considerat der. de la un etimon comun „statuie” sau „idol”. Var., din sb. slov. balvan „bîrnă” (Hasdeu 3095). Der. bolovăni, bolohăni, vb. (a pietrui; a umfla; a holba, a căsca ochii), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolocan; bolohăneală, s. f. (umflare, mai ales a sînilor); bolohănitură, s. f. (întărire); bolovăniș, s. n. (teren pietros, cu bolovani); bolovănos, adj. (cu mulți bolovani).
18. [Argou] bolovan, bolovani s. m. (peior.) om naiv / credul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL