1. [MDA2] boaghe2 sf [At: ANON. CAR. / V: boghe, boghiu sm (S: bodiu, Pl: ~uri) / S: -ade / Pl: ~ / E: mg boglya] 1 (Trs; Mol) Căpiță (mare) de fân. 2 (Reg) Claie mică de fân fără țeapă. 3 (Îvp; fig) Grămadă.
2. [CADE] BOAGHE1, BOGHIE sf. Trans. 🚜 Căpiță, claie mică (de fîn, etc.) [ung. boglya].
3. [Șăineanu, ed. VI] boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].
4. [MDA2] boghe sf vz boaghe2
5. [MDA2] boglă[1] sf vz boaghe2
6. [CADE] BOGHIE 👉 BOAGHE1.
7. [CADE] BOGHIU2 sn. 🚜 BOAGHE1.
8. [Scriban] bóghie f. (ung. boglya, claĭe, stog; sîrb. baglja, chita, buchet. V. buglă, boghineț). Boghineț de fîn.
9. [DER] boaghe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).
10. [DLRLV] BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiță, claie de fin. Bogyĕ. Cumulus. Acervus. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL