Definiție și ce înseamnă bogdaprosti

1. [MDA2] bogdaprosti1 sf vz bogdaproste

2. [MDA2] bogdaprosti2 vi [At: DDRF / Pzi: ~tesc / E: bogdaproste] (Rar) A mulțumi.

3. [MDA2] bodaproste sf vz bogdaproste

4. [MDA2] bodaprosti sf vz bogdaproste

5. [MDA2] bogdaprosta sf vz bogdaproste

6. [MDA2] bogdaprostă sf vz bogdaproste

7. [MDA2] bogdaproste [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / V: (pop; reg) ~ta, -tă, -ti, bod~ ti, bod- / Pl: ~i -ști sf / E: bg бог да прости] (Pop) 1 i Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. 2 i (Îla) De ~ De pomană. 3 i (îal; d. lucruri) Prost. 4 i (îal; d. oameni) Stingher. 5 i (Îe) Ca un pui de ~ Prăpădit. 6 i (Fam; îe) A umple de ~ A ocări. 7 i (Îe) A se încărca de ~ A da de necaz. 8 snf Mulțumire (pentru o pomană). 9 i Cuvânt prin care se exprimă mulțumirea sufletească. 10 sf Stinghie care leagă picioarele mesei în partea de jos.

8. [CADE] BODAPROSTE 👉 BOGDAPROSTE.

9. [CADE] BOGDAPROSTE! pop. BODAPROSTE! sau BODAPROSTI! I. interj. Mulțumesc! mulțumim! (rostit în spec. de cerșetori cînd li se dă ceva de pomană): bogdaproste! cucoane, și Dumnezeu să primească (ISP.) ¶ 2 A zice ~, a mulțumi (lui Dumnezeu); a fi mulțumit: ziseră bodaprosti de o întîmplare ca asta (VLAH.). II. (pl. -tii,-te) sn. 1 Mulțumire (adresată de cel miluit: mîncă Ioaneș boierește și... zise crîșmăriței un bogdaproste (RET.); cerșitorind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stîngă (NEGR.) ¶ 2 iron. A umplea de ~, a ocărî, a batjocori pe cineva, în loc de a-i mulțumi; puiu de ~, copil de cerșetor, slab, prăpădit: în ce hal mă găseam, ghemuit în desagă, ca un puiu de bogdaproste (CRG). [vsl. bogŭ-da-prostitĭ].

10. [DOOM 3] +bodaproste2 (pop.) (rar) (desp. -da-pros-) s. n.

11. [Onomastic] BOGDAPROSTI formulă slavă de caritate creștină < sl. ьог да простити « d-zeu să ierte » 1. Bogdaprostești „neam” mold., 1795 (BCI IV 224).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TILINCUȚĂ, tilincuțe, s. f. Diminutiv al lui tilincă. – Tilincă + suf. […]
[DER] tilipin (-ni), s. m. – Arbust (Daphne mezereum). – Var. tul(i)pin(ă), tulichină. Săs. Talepinsker […]
1. [DLRLC] TILIRIM s. n. (Popular) Înțeles ascuns, încurcătură, dedesubt. Stai, că aista are cîntec, […]
1. [MDA2] tiliuțe sfp [At: MUSCEL, 38 / V: (reg) teleu~ / E: nct] (Reg) […]
1. [DEX '09] TIVILICHIE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, […]
1. [MDA2] tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) […]
1. [DEX '09] TILIȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită […]
[Petro-Sedim] tillit, (engl.= tillite) paraconglomert de origine glaciară constituit din blocuri și material pelitic, elementele […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro