1. [DEX '09] BOBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bobotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.
2. [MDA2] bobot sn [At: CONACHI, P. 227 / V: -ă sf / Pl: ~e / E: bg бобот, srb bobot] 1 (Înv) Vâlvătaie. 2 (Îe) A vorbi în -e A vorbi aiurea. 3 (Mol; îae) A vorbi în necunoștință de cauză. 4-5 (Îrg; îe) A umbla (sau a merge) în -e A umbla fără rost. 6 (Îrg; îlav) În (sau din) -e La întâmplare. 7 (Trs) Acces (de furie).
3. [DEXI] bobot s.n. 1 (înv.) Flacără. Un foc pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede (CON.). 2 (înv., reg.; precedat de prep. „în”, „din”) Întîmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întîmplare, fără socoteală. Taci, măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul (CR.). 3 (reg.) Acces (de furie, de mînie). Leana Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana (POP.). • pl. -e. și bobotă s.f. /<bg. бобот, srb. bobot.
4. [CADE] BOBOT (pl. -ote) sn., BOBOTĂ (pl. -te) sf. 1 Flacăra mare, flăcăraie, vălvătaie ¶ 2 Fig. Pornire năprasnică, furie: într’o bobotă de mînie, dădu bucuroasă pe Ileana (RET.) ¶ 3 În bobote, într’o doară, la întîmplare; fără rost: buimăciți, lovind în bobote, începură să dea îndărăt (VLAH.); a vorbi în bobote, a îndruga vorbe fără rost [srb. blg. bobot].
5. [DEX '98] BOBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bobotă s. f.] – Din bg., scr. bobot.
6. [DLRLC] BOBOT, bobote, s. n. 1. (Învechit și regional) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). V. bobotaie, vîlvătaie. Un foc ce pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede și stingîndu-se îndată... CONACHI, P. 277. ◊ (Azi mai ales în expr.) În (sau, mai rar, din) bobot (sau bobote) = de mîntuială, fără rost, (făcut) la întîmplare, într-o doară. Asta nu s-a spus în bobot, cum ar crede criticul. RUSSO, S. 6. Pe cînd noi dam în bobot, [turcul din cetate] trăgea în carne vie. ALECSANDRI, la TDRG. A vorbi în bobot (sau bobote) = a spune pe neașteptate ceva nepotrivit, a vorbi într-aiurea, în dodii; a aiura, a vorbi fără a ști cum stau lucrurile. Taci măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul. CREANGĂ, A. 105. Vorbește în bobote pălămariul. Se vede că l-o amețit dragostea. ALECSANDRI, T. 911. A umbla (sau a merge) în bobote =a umbla (sau a merge) degeaba, fără rost, la întîmplare, fără țintă. A zăcut vreo două ceasuri fără suflare, apoi, mergînd în bobote, s-a dus unde îl puteau duce picioarele. PAS, L. I 81. Dacă cunoști drumul pe aici, hai să mergem pe unde o fi mai d-a dreptul... ori zici așa și mergi și tu tot ca mine, în bobote? VISSARION, B. 114. Mergea, cum se zice, în bobote; nu știa singură încotro. CONTEMPORANUL, VI 103. 2. (Transilv., în forma bobotă) Acces (de furie). Lelea Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana. RETEGANUL, P. I 52. Variantă: (2) bobotă s. f.
7. [DLRM] BOBOT, bobote, s. n. (Înv. și reg.) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). ◊ (Astăzi în loc. adv.) În bobot(e) sau din bobote = fără rost, fără sens, la întîmplare. – Bg., sb. bobot.
8. [Scriban] bóbot n., pl. e (bg., sîrb. bobot, bubuitură. V. bobotă). Est. Fam. În bobote (rar în bobot), la noroc, la voĭa întîmplăriĭ: a înainta, a trage cu pușca în bobote.
9. [DEX '09] BOBOTĂ s. f. v. bobot.
10. [MDA2] bobotă sf vz bobot
11. [DEXI] bobotă s.f. v. bobot.
12. [DLRLC] BOBOTĂ s. f. V. bobot.
13. [Șăineanu, ed. VI] bobote (în) adv. Mold. într’o doară: vorbește în bobote pălimariul AL. [Cf. serb. BOBOTA, enigmă].
14. [Scriban] bóbotă f. pl. e (sîrb. bobota, ghicitoare). Vest. Dîrdoră, zbucium, agitațiune: a intervenit bobota măritișuluĭ și nu s’a maĭ interesat de plată (Rebr. 1, 265), în bobota necazurilor luĭ (2, 32).
15. [DOOM 3] bobot (înv., reg.) s. n., pl. bobote (și în: a vorbi în bobote)
16. [DOOM 2] bobot (înv., reg.) s. n., pl. bobote
17. [DER] bobot (bobote), s. n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama).
18. [Onomastic] BOBOT < subst. bobot, -e. 1. – V. (Sur VIII); -ă t.;. -ina b. (16 A I 358).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL