1. [CADE] BOBOVNIC – BOBORNIC [sl.].
2. [Șăineanu, ed. VI] bobovnic m. V. bobornic.
3. [Scriban] bobóvnic v. bobornic.
4. [DEX '09] BOBORNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.
5. [MDA2] bârbolnic sm vz bobornic
6. [MDA2] blăbornic[1] sm vz bobornic
7. [MDA2] blăbornică[1] sf vz bobornic
8. [MDA2] bobâlnic sm vz bobornic
9. [MDA2] bobolnic sm vz bobâlnic
10. [MDA2] bobornic sm [At: LB / V: -că sf ~oln-, baboln-,[1] bârboln-, -bâln-, bribonic, bribovnic, pribolnic[2] / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze rotunde și cărnoase, cu flori albastre și fructul ca o capsulă rotundă (Veronica beccabunga).
11. [MDA2] bobornică sf vz bobornic
12. [MDA2] bribonic s vz bobornic
13. [MDA2] bribornic[1] s vz bobornic
14. [MDA2] bribovnic sm vz bobovnic
15. [MDA2] burbolnic[1] sm vz bobornic
16. [DEXI] bobornic s.m. (bot.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunzele cărnoase, cu florile albastre și cu fructul în formă de capsulă (Veronica beccabunga). • pl. -ci. /sl. veche бобовннкъ.
17. [CADE] BLABORNIC, sm., BLĂBORNICĂ sf. 🌿 BOBORNIC.
18. [CADE] BOBÎLNIC = BOBORNIC.
19. [CADE] BOBOLNIC = BOBORNIC.
20. [CADE] BOBORNIC sm. 🌿 Plantă erbacee cu tulpina groasă și găunoasă, înaltă de 40-60 cm., cu flori albastre, care crește prin pîraie, bălți, gropi cu apă și mlaștini; frunzele ei, de un gust înțepător, cam amar, sînt socotite ca leac împotriva scorbutului: poporul o întrebuințează în scăldători contra orbalțului și altor umflături (Veronica beccabunga) (🖼 519) [bobovnic] .
21. [CADE] BRIBONIC sbst. Trans. (PĂC.) = UNTUL-VACII.
22. [DLRM] BOBORNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă și găunoasă și cu flori albastre (Veronica beccabunga).
23. [Șăineanu, ed. VI] bobâlnic m. V. bobornic.
24. [Șăineanu, ed. VI] bobornic m. plantă cu florile albastre al cării fruct e o capsulă umflată și rotundă (Voronica beccabunga). [Slav. BOBOVNIK, de unde variantele blabornic, bobâlnic, bobovnic și bribornic].
25. [Șăineanu, ed. VI] bribornic m. V. bobornic.
26. [Scriban] bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).
27. [DOOM 3] !bobovnic (reg.) s. m., pl. bobovnici
28. [DOOM 2] bobornic s. m., pl. bobornici
29. [DER] bobovnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).
30. [DE] BOBÓRNIC s. n. Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze opuse, flori albastre dispuse în racem și fructul o capsulă (Veronica beccabunga).
31. [DFL] Veronica beccabunga L. Specie cu flori albăstrui, cu nervuri mai închise, uneori roșietice (caliciul cu 4 lacinii), raceme cu pedunculii axilari. Frunze scurt-pețiolate, eliptice, obtuze, glabre, serat-crenate. Plantă de apă puțin adîncă, perenă, cu tulpină cilindrică, glabră, pînă la 0,30 m înălțime.
32. [DAR] bobovnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL