1. [DEX '09] BIVUAC, bivuacuri, s. n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiune de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.: -vu-ac] – Din fr. bivouac.
2. [MDA2] bivuac sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 230 / V: ~voac / Pl: ~uri / E: fr bivouac] 1 Staționare temporară a unor trupe în afara unei localități, sub cerul liber. 2 Porțiunea de teren unde se face un bivuac (1). 3 (Rar) Adăpost pentru alpiniști sau turiști.
3. [DEXI] bivuac s.n. 1 Staționare temporară (în corturi sau sub cerul liber) a trupelor în afara localităților sau a taberelor. ♦ Porțiune de teren pe care se face această staționare. 2 Adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști. • sil. -vu-ac. pl. -uri. /<fr. bivouac, cf. germ. bei „la”, Wacht „veghe”.
4. [CADE] *BIVUAC (pl. -acuri) sn. 🎖️ 1 Poposirea, tăbărîrea sub aerul liber a unei armate în campanie ¶ 2 Locul unde se așază popasul, tabăra acestei armate (🖼 494) ¶ 3 Trupa însăși care poposește acolo [fr.].
5. [DEX '98] BIVUAC, bivuacuri, s. n. 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții). [Pr.: -vu-ac] – Din fr. bivouac.
6. [DLRLC] BIVUAC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. Regimentul se opri în bivuac, într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156. Mai încolo se zăreau, nelămurite prin întunecimea nopții, bivuacurile. Trupa dormea. SADOVEANU, O. VI 91. Îndată după așezarea trupelor în bivuacuri se zvonise printre ofițeri că... un mare consiliu de război se ținuse. D. ZAMFIRESCU, R. 230. – Pronunțat: -vu-ac. -Variantă: (învechit) bivoac (ODOBESCU, S. III 571) s. n.
7. [DLRM] BIVUAC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-ac] – Fr. bivouac.
8. [DN] BIVUAC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităților. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpiniști sau turiști. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe].
9. [MDN '00] BIVUAC s. n. 1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților. 2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști. (< fr. bivouac)
10. [Șăineanu, ed. VI] bivuac n. 1. stațiune sub aerul liber al unei armate în campanie; 2. locul unde tabără trupa.
11. [Scriban] *bivuác n., pl. e și urĭ (fr. bivouac, d. germ. beiwache, din bei, la și wache, pază). Tabără în corturĭ saŭ supt ceru liber (nu în barace, nici în cantonamente).
12. [MDA2] bivoac sn vz bivuac
13. [CADE] *BIVAC = BIVUAC.
14. [DLRLC] BIVOAC s. n. v. bivuac.
15. [DN] BIVOAC s.n. v. bivuac.
16. [DOOM 3] bivuac (desp. -vu-ac) s. n., pl. bivuacuri
17. [DOOM 2] bivuac (-vu-ac) s. n., pl. bivuacuri
18. [MDO] bivuac, pl. bivuacuri
19. [IVO-III] bivuac, -curi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL