Definiție și ce înseamnă bicisnicie

1. [DEX '09] BICISNICIE s. f. v. becisnicie.

2. [DEX '09] BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. [Var.: bicisnicie s. f.] – Becisnic + suf. -ie.

3. [MDA2] becisnicie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 180 / Pl: ~ii / E: becisnic + -ie] (Pop) 1 Ticăloșie. 2 Stare a omului becisnic.

4. [DEXI] becisnicie s.f. (pop.) 1 Slăbiciune fizică, neputință. 2 Nemernicie, ticăloșie. • pl. -ii. g. -d. -iei. /becisnic + -ie.

5. [CADE] BECISNICIE, Mold. BICISNICIE, ‡BEZCISNICIE sf. 1 Starea omului prăpădit, nevoiaș; păcătoșie, netrebnicie, nemernicie: nebunul e în stare să facă o așa becisnicie (ISP.) ¶ 2 ‡Necinste, ocară, rușine: cine numai al său bine și fericire cearcă, a tuturor răul și bezcisnicia pofteaște (CANT.) [becisnic].

6. [DEX '98] BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

7. [DLRLC] BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Rar) 1. Neputință, slăbiciune fizică. 2. Nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. Unde să calce ea cuvintul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? ISPIRESCU, L. 309.

8. [DLRM] BECISNICIE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

9. [Șăineanu, ed. VI] becisnicie f. starea celui becisnic: imbecilitate.

10. [Scriban] becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.

11. [DOOM 3] !bicisnicie (înv.) s. f., art. bicisnicia, g.-d. art. bicisniciei; pl. bicisnicii, art. bicisniciile (desp. -ci-i-)

12. [DOOM 2] bicisnicie v. becisnicie.

13. [DOOM 2] becisnicie / bicisnicie (înv.) s. f., art. becisnicia / bicisnicia, g.-d. art. becisniciei / bicisniciei; pl. becisnicii / bicisnicii, art. becisniciile / bicisniciile

14. [DRAM 2021] becisnicie, becisnicii, (beciznicie), s.f. Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192). – Din becisnic + suf. -ie.

15. [DRAM 2015] becisnicie, becisnicii, (beciznicie), s.f. – Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192; Oncești). – Din becisnic + suf. -ie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață […]
1. [DEX '09] TĂBULTOC s. m. v. tăbâltoc. 2. [MDA2] tăbultoc [At: CIHAC II, 495 […]
1. [MDA2] tăbeică sf [At: PAMFILE, I. C. 285 / V: (reg) ~băi-, ~bâi~, ~bui~, […]
1. [DEX '09] TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. […]
1. [MDA2] tăbârcea sf [At: TDRG / V: (reg) ~lă / Pl: ~ele / E: […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro