1. [MDA2] bezaconic, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 400/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl веззаконику] (îvr) Nelegiuit.
2. [Scriban] bezacónic m. (vsl. bezzakonĭnŭ). Vechĭ. Nelegĭuit.
3. [DLRLV] BEZACONIC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au și un copil de creștin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. Etimologie: sl. bezzakonĭnikŭ. Vezi și bezaconie. Cf. preastîpnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL