1. [DEX '09] BERECHET, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.
2. [MDA2] berechet [At: DIONISIE, ap. ȘIO / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea în leg. cu „spor”, mai ales în urări) Belșug. 2 av Din belșug Si: din abundență. 3 sn Prosperitate (neașteptată). 4 sm (Irg) Om care aduce noroc. 5 sm (Îvp) Om șiret și mincinos. Si: pleșcar, haimana.
3. [DEXI] berechet s.n., s.m. (reg.) 1 s.n. Belșug, abundență. ♦ (adv.) Din belșug, din abundență. A agonisit berechet. 2 s.n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3 s.m. (adesea iron.) Om care aduce belșug, noroc. Știu că ești berechet bun (CR.). 4 s.m. (fam.) Om șiret, mincinos; șmecher; haimana. Nu te pune... cu toți berecheții (Contemporanul). • pl. n.-uri, m. -ți. /<tc. bereket.
4. [CADE] BERECHET (pl. -eturi) I. sn. 1 Îmbelșugare, belșug: Dumnezeu să vă dea sănătate... spor și ~ (MAR.) ¶ 2 Noroc: se mirau țăranii ce ~ i-a găsit (CRG.) II. adv. În belșug, cu prisosință, mai mult decît trebue. III. sm. (pl. -eți) Șiret, pișicher, om pe care nu-l întrec alții în șiretlicuri: știu că ești ~ bun (CRG.) [tc.].
5. [DLRLC] BERECHET1 s. n. (Mai ales în urări, adesea în legătură cu «spor») 1. Belșug, abundență. Spor și berechet! ◊ (Adverbial) Din abundență, din belșug, cu îmbelșugare. Vara-nclină Spre toamnă cumpăna încet. Va fi o toamnă grea de roadă, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat... de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. CREANGĂ, A. 161.
6. [DLRLC] BERECHET2, berecheți, s. m. 1. (Adesea ironic) Om care aduce belșug; noroc. Bun staroste mi-am găsit. Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun! CREANGĂ, P. 162. 2. (Familiar) Om îndrăzneț și ușuratic, care nu-și alege mijloacele, nu se dă în lături de la nimic; pungaș, coțcar, potlogar. Neculai, nu te pune în poară cu toți berecheții! CONTEMPORANUL, VII 490. Ai văzut berecheți? Țin cîini și-i mînă pe la case de mănîncă găinile vecinilor. La TDRG.
7. [DLRM] BERECHET, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.
8. [Șăineanu, ed. VI] berechet n. 1. noroc: se mirau țăranii ce berechet i-au găsit CR.; 2. belșug: are bani berechet; 3. fig. (și ironic), șiret, om nu glumă: știu că ești berechet bun CR. [Turc. BEREKET].
9. [Scriban] berechét n., pl. ar fi urĭ (turc. [d. ar.] bereket, binecuvîntarea luĭ Dumnezeŭ, abundanță). Fam. Abundanță, belșug: acest an e berechet de poame. Fig. Iron. Om ușor de întîlnit, potlogoar, pungaș: ce maĭ berechet de om! Adv. În abundanță, din belșug: era mâncare berechet.
10. [DOOM 3] berechet3 (haimana) (reg.) s. m., pl. berecheți
11. [DOOM 3] berechet1 (belșug; noroc) (reg.) s. n., pl. berecheturi
12. [DOOM 3] berechet2 (fam.) adv.
13. [DOOM 2] berechet2 (haimana) (reg.) s. m., pl. berecheți
14. [DOOM 2] berechet1 (fam.) adv.
15. [DOOM 2] berechet3 (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berecheturi
16. [DER] berechet s. m. – Abundență, belșug. – Mr. birichete, megl. birichet. Tc. bereket (Roesler 589; Șeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπερεϰέτι, alb. bereket „recoltă”, bg. bereket „abundență”. Uzul adv. este cel mai obișnuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL