1. [DEX '09] PELTEA, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) beltea s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.
2. [MDA2] peltea sf [At: POLIZU / V: (înv) be~ / Pl: ~ele / E: tc pelte, ngr πελτές, μπελτές] 1 Jeleu preparat din zeamă de fructe și pectine, amestecat cu zahăr și fiert până capătă consistența unei paste transparente, bine legate. 2 (Fig) Expunere orală sau scrisă prolixă și inutil extinsă.
3. [DLRLC] PELTEA, peltele, s. f. Dulceață făcută din zeamă de fructe fiartă cu zahăr, care se încheagă în formă de masă gelatinoasă și transparentă. Un borcănaș cu peltea de gutui, făcută din toamna trecută. BASSARABESCU, S. N. 17. Le muștruluia și le învăța fierturi de fel de fel de dulcețuri: rodozahar, șerbeturi de trandafir și de vișine, peltele de gutui și de mere. GHICA, S. 296. ♦ Fig. Vorbire sau scriere lungă și prolixă; poliloghie, vorbărie goală. – Variantă: (Mold.) beltea (ALECSANDRI, T. 13) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] pelteà f. must de poame (mere, lămâi, gutui) fierte până la îngroșare: peltele de gutui și de mere GHICA. [Turc. BELTÈ, de unde și Mold. beltè].
5. [Scriban] pelteá (sud) și belteá (nord) f., pl. ele (turc. pelté, d. pers. palude). Gelatină de fructe care se ĭa ca dulceață. Fig. Discurs chilometric (pin aluz. la pelteaŭa proastă, care se întinde pe linguriță pînă te plictiseștĭ).
6. [DEX '09] BELTEA s. f. v. peltea.
7. [MDA2] beltea sf vz peltea
8. [DEXI] beltea s.f. v. peltea.
9. [CADE] BELTEA 👉 PELTEA.
10. [Șăineanu, ed. VI] belteà f. Mold. V. peltea: beltele de gutui AL.
11. [Scriban] belteá v. peltea.
12. [DOOM 3] peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele
13. [DOOM 2] peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele, art. peltelele
14. [MDO] peltea
15. [IVO-III] peltea, -tele.
16. [DER] peltea (peltele), s. f. – Jeleu de fructe. – Var. beltea. Mr. pelte, megl. pelti. Tc. pelte (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1645; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτές.
17. [Argou] peltea, peltele s. f. 1. vorbire sau scriere lipsită de concizie. 2. (er.) spermă.
18. [Argou] a întinde pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a lungi vorba; a fi prolix în vorbire sau scris.
19. [Argou] a lungi pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a fi prolix în vorbire sau în scris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL