1. [DEXI] beghină s.f. (bis.; în Belgia și Olanda) Femeie care trăiește într-o confrerie religioasă, instituită în sec. 12, ale cărei membre pronunță doar un jurămînt de castitate și ascultare, fără a se călugări. • pl. -e. / < fr. béguine.
2. [MDN '00] BEGHINĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL