1. [DEX '09] ȘICANATOR, -OARE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.
2. [MDA2] șicanator, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: șicana + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care șicanează (1) Si: (frî) șicanier (1-2). 3-4 (Pop; rar) (Persoană) căreia îi place să șicaneze (2) Si: (frî) șicanier (3-4).
3. [DEX '98] ȘICANATOR, -OARE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.
4. [DLRLC] ȘICANATOR, -OARE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze, să sîcîie (pe cineva) pentru lucruri de nimic.
5. [DN] ȘICANATOR, -OARE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur].
6. [MDN '00] ȘICANATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)
7. [Șăineanu, ed. VI] șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.
8. [Scriban] *șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană: uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ.
9. [DOOM 3] șicanator (rar) adj. m., pl. șicanatori; f. sg. și pl. șicanatoare
10. [DOOM 2] șicanator adj. m., pl. șicanatori; f. sg. și pl. șicanatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL